Cum s-au vindecat de patima alcoolului

Mai poţi oare să revii din Infern după ce alcoolul a pus stăpânire pe viaţa ta? Unii se grăbesc să răspundă că nu. Alţii, puţini la număr, ne demonstrează că se poate. Cu ce preţ? Vom vedea în cele ce urmează...

„Alcoolic nu e doar cel căzut în şanţ,ci şi cel care bea câte un pahar de tărie înainte de serviciu,ca să nu-it remure mâna.”Este primul lucru pe care-l aflu de la cei care încearcă să-i ajute pe cei afectaţi de alcoolism,boala devenită,la români,meteahnă naţinală.

Pentru specialişti,este vorba despre o afecţiune recunoscută ca atare şi care se manifestă prin dependenţă. Pentru ceilalţi,este o cale fără întoarcere. Însă câţiva privilegiaţi au şansa să se întoarcă. Împreuna la bine şi la răuUnul bea şi ceilalţi suferă. Aşa s-ar rezuma povestea multor familii de la noi şi de oriunde. Dar tot familia îl poate ajuta pe cel bolnav să renunţe la viciu. Cum? Fiind alături de el în permanenţă.

La fel ca Eugenia,care a trăit vreme de 30 de ani alături de un soţ căzut în patima băuturii. S-au căsătorit de tineri. Ea avea 20 de ani,el-21.

Imediat după nuntă,Eugenia a observat că soţului ei îi cam place băutura,însă a crezut că „

Au împreună şapte copii,două fete şi cinci băieţi. Cel mai mic este în clasa a XII-a,iar cel mai mare are 33 de ani şi s-a stabilit în străinătate.

,povesteşte Eugenia,care a fost de acord să ne spună povestea,dar nu să ne dea şi fotografia ei. Din dorinţa de a-şi proteja soţul.

Este calmă,iar în vocea ei nu se simte nicio urmă de resentiment. „Îţi trebuie foarte mare răbdare să treci prin aşa ceva. Eu m-am rugat mult. Soţul meu a renunţat la alcool acum cinci ani,când s-a îmbolnăvit. Aproape că-mi pierdusem speranţa... Dar am rezistat gândindu-mă la copii. Eu am fost o femeie cu picioarele pe pământ şi am muncit ca să-mi ţin copiii în şcoală.”

Adrian,unul dintre băieţii Eugeniei,îmi spune că în anii când a băut,nu-l simţea ca tată.

Roberto este una dintre puţinele persoane care a apelat la ajutor specializat. A fost internat câteva luni într-un centru pentru tratarea dependenţei. Mărturiseşte că cel mai greu lucru a fost să-şi recunoască boala.

„În cele mai multe cazuri,ajungem la un astfel de centru mai mult de gura apropiaţilor. Al doilea hop este faptul că suferi de o boală care nu se vindecă,nici măcar nu se ameliorează,luând pilule. Soluţia eşti tu însuţi,ajutat de ceilalţi din grup şi de terapeuţi”,povesteşte Roberto.

Şansa unui nou început

Roberto a urmat tratamentul la insistenţele partenerei sale. Cu toate astea,nimic nu a mai fost la fel în relaţia de cuplu,pentru că

Unde primeşti ajutor

Centrele Crucii Albastre oferă sprijin persoanelor dependente de alcool.„Internarea într-un astfel de centru este recomandată atunci când persoana dependentă a trecut de dezalcoolizare sau când starea fizică şi psihică este stabilă”,spune psihologul Alexandru Leşcău.

Tratamentul include trei etape şi durează toată viaţa:etapa de dezalcoolizare (prin tratamentul medicamentos primit în spital),etapa de reabilitare (internarea într-o clinică pentru consiliere şi psihoterapie,1-5 luni),apoi etapa de menţinere a abstinenţei,în care persoana frecventează grupuri de suport.

Cel mai cunoscut grup de sprijin este cel al Alcoolicilor Anonimi. Poţi afla mai multe consultând site-ul www.dependenta.ro/adrese-utile.htm.