De ce îşi denumea B.B. King toate chitarele Lucille? Totul a pornit de la un incendiu devastator

Eric Clapton le are pe Blackie şi pe Brownie, Willie Nelson nu urca pe scenă fără Trigger, pe când Keith Richards, de la The Rolling Stones, se bazează întotdeauna pe Micawber, pentru a impresiona publicul. Însă legendarul chitarist de blues a fost nedespărţit de Lucille mai bine de jumătate de secol.

Peste 50 de ani, B.B. King şi Lucille au fost inseparabili. Chitara legendarului muzician a dat naştere unor piese care au făcut istorie, precum „The Thrill Is Gone‟ şi „Sweet Little Angel‟. „Din moment ce am încetat să cânt vocal, m-am bazat numai pe Lucille‟, a dezvăluit B.B. King. Dar de unde i se trage numele acestei chitări?

De fapt, au fost mai multe chitare. Toate denumite Lucille. În momentul de faţă, Lucille este acea chitară neagră cu auriu Gibson ES-355 şi începuturile ei au fost cât se poate de tumultoase. Legenda lui Lucille a început în flăcările devastatoare ale unui incendiu...

În 1949, King n-avea mai mult de 20 şi ceva de ani şi susţinea un spectacol într-un club de noapte din Twist, Arkansas, într-o iarnă necruţătoare. Cum era de aşteptat, s-au luat câteva măsuri pentru a încălzi cât de cât încăperea în care avea loc concertul, însă nu ştiu cât de inspirate au fost.

„Au luat o găleată, au umplut-o cu petrol lampant, i-au dat foc şi au pus «sursa de căldură» pe mijlocul scenei, ca să ne încălzim cu toţii. Toate bune şi frumoase, însă, într-una dintre seri, a izbucnit o ceartă imensă între doi oameni şi găleata a fost răsturnată. S-a răsturnat totul pe podea şi a apărut ca un râu de foc între noi, cei prezenţi acolo. Şi toată lumea a început să alege spre uşa de ieşire, inclusiv eu‟, a povestit faimosul chitarist.

Cântăreţul de blues a ajuns cu bine în exteriorul clădirii în flăcări, dar şi-a dat seama că uitase chitara lui înăuntru. A fugit înăuntru, ca să-o recupereze, în ciuda faptului că întreaga încăpere, construită din lemn, se năruia pe lângă el şi îi punea viaţa în pericol.

A doua zi, B.B. King a aflat că doi oameni şi-au pierdut viaţa în urma incendiului şi că cearta celor doi, care a declanşat întreaga tragedie, a pornit de la o femeie care lucra în acel club. Iar pe femeia cu pricina o chema Lucille.

Chitaristul, care abia supravieţuise incendiului, şi-a botezat chitara Lucille „doar ca să-mi amintească că nu mai fac vreo prostie asemănătoare vreodată, să întru în mijlocul unui incendiu‟, a declarat King.

Chitara salvată din flăcări, originala Lucille, era una obişnuită, fără vreo valoare prea mare, o Gibson L-30. În anii care au urmat, chitaristul a cântat pe mai multe astfel de instrumente, însă toate au fost denumite Lucille, indiferent de modelul lor şi de valoarea pe care o aveau.

Pe măsură ce succesul chitaristului devenea tot mai mare, producătorii de chitare se înghesuiau să facă câte un astfel de instrument special pentru B.B.King. Astfel au luat naştere chitara King of the Blues (n.r. King, Regele Blues-ului) şi Super Lucille.

Foto - Shutterstock