Drama din familia Felicia Filip: soprana a venit pe lume după moartea surorii sale
Una dintre cele mai apreciate artiste lirice ale României, soprana Felicia Filip, are o poveste de viaţă tulburătoare. Ea a venit pe lume după o dramă petrecută în familia sa.
Felicia Filip s-a născut pe 20 martie 1959, la Slatina. Ea a început studiile muzicale ca violonistă, dar ulterior a studiat canto la Conservatorul din Bucureşti (absolvit în 1985). După absolvire, s-a angajat ca solistă la Opera Naţională Română.
A venit pe lume după o dramă petrecută în familia sa, când o soră a ei a murit. "Când m-am născut eu, statul te obliga să ai trei copii. De la al patrulea, dacă nu ţi-l mai doreai, puteai renunţa... După ce l-a avut pe fratele meu, mama a născut gemene, însă una dintre ele a murit, la vârsta de 7 luni. A fost foarte ciudat. Una dintre fete era bolnavă, aşa că mama s-a internat în spital cu ea, dar a luat-o şi pe cealaltă, pentru că trebuia alăptată. Cea bolnavă a fost tratată şi s-a făcut bine, iar cea sănătoasă a murit de plâns...
A stat într-un salon în care dezinfectarea se făcea cu o substanţă foarte toxică, geamurile se ţineau deschise. Cred că a şi inhalat acei vapori toxici, a şi stat în curent... Plângea de foame, iar la orele la care trebuia alăptată, mama nu putea intra în salon pentru că se făcea curăţenie. Aşa a murit acel copil: sănătos. Dacă nu ar fi murit sora mea, probabil că eu nu aş fi existat Mama muncea foarte mult, a crescut trei copii mai mult singură, pentru că tata era revizor contabil şi venea acasă doar la sfârşit de săptămână. Mama, care avea şi serviciu, venea pe fugă să ne dea de mâncare. Nu conta la ce oră, ne trezea din somn, ne punea la masa, apoi pleca înapoi", a mărturisit artista.
"La 14 ani, eu şi fraţii mei am plecat la liceu. Părinţii au rămas cu o casă goală, nevoiţi să crească trei copii la oraş, să-i ţină la liceu, în gazdă. Noi ştim şi ce înseamnă să fii domn, şi ce înseamnă să fii talpa casei, toate învăţate din propria experienţă, nu din cărţi. Când ai trăit toate astea, altfel preţuieşti oamenii şi viaţa. Eu mă bucur şi pentru simplu fapt că aud dimineaţa păsările cântând atât de frumos. E un lucru care mă încarcă extraordinar, mie nu-mi trebuie şedinţe la psiholog sau la psihiatru", a completat ea.