Ele şi-au luat viaţa de la capăt

Femeia trebuie bătută, că ştie ea de ce... Aşa gândesc mulţi bărbaţi. În România, la fiecare 30 de secunde, o femeie este maltratată.

Puţine însă au forţa să pună capăt căsniciei şi să-şi ia viaţa de la capăt. Şi totuşi,se poate. În viaţa lor,conflictele sunt nelipsite. Şi bătăile,maltratările,jignirile,suferinţa copiilor nevinovaţi. Ce pot face aceste femei când nu mai suportă?

Nu prea multe.  Unul dintre puţinele lor refugii este aşezământul „Mihail şi Gavriil” de la Slobozia de Giurgiu,unde primesc adăpost,mângâiere şi,mai ales,sprijin.

Citeşte şi despre Veronica Ştefan,ocrotitoarea mamelor abuzate

«Am vrut să fug de lume...»

„Am vrut sa fug de lume”,îmi spune Sofica I.,luptând cu lacrimile,când o întreb cum a ajuns aici.

„Am stat într-un centru maternal,apoi am venit la Slobozia. N-am avut o viaţă uşoară. M-am măritat cu un bărbat rău,care n-a meritat să-i fac trei copii.“Fostul soţ n-a lăsat-o să lucreze,că era foarte gelos.

„Bea atât de mult că nu mai ştia ce face,mă bătea,mă dădea afară din casă,se purta groaznic.  Când am chemat poliţia,mi-a spus că am o relaţie cu poliţistul şi m-a bătut şi mai rău. Oamenii de la ţară zic că-i normal ca bărbatul să-şi bată nevasta. Şi femeile zic la fel“,povesteşte Sofica.

Când n-a mai suportat bătăile,a plecat. „Am divorţat şi am vrut să-mi schimb viaţa,dar am dat peste unul şi mai rău.“

O nouă încercare,alt eşec

A plecat la Bucureşti,s-a angajat şi a cunoscut un bărbat. A rămas însărcinată şi a născut un băieţel cu sindromul Down.

„Am sufletul pustiit. Am încetat să mai trăiesc pentru mine. N-am putere să mă gândesc la viitor. Pentru ziua de mâine... ce-o vrea Dumnezeu!“Singura ei dorinţă este să-i fie bine copilului.

Este obosită de viaţa chinuită pe care a avut-o,şi acum încearcă să-şi regăsească  speranţa şi dorinţa de viaţă,fără niciun dram de revoltă.

«Femeile au viaţă grea»

Florentina T. are 36 de ani şi nouă copii,cu vârste cuprinse între 16 şi doi ani. S-a măritat la 18 ani.

„Am rămas fără casă şi pământ,pentru că am făcut prostia să le cumpărăm pe chitanţă de mână. Ne-a izgonit ­proprietarul ­şi-am rămas pe drumuri.“Îi e teamă chiar să nu-şi piardă copiii,să  nu-i ia statul.

„M-a primit părintele Valentin aici. Trei dintre copii sunt acum într-o tabără,pentru prima dată în viaţa lor. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără ajutorul primit aici,la Slobozia de Giurgiu.“

Bărbatul încearcă să-şi găsească de lucru în Italia. Nu-şi doreşte decât să-şi poată ridica undeva o căsuţă cu două camere,să-şi poată creşte copiii.

Educaţia este «de vină»

Femeile rămân în relaţii în care violenţa este la ordinea zilei pentru că acest model social le este inoculat. Sunt învăţate de mici să accepte această situaţie,să o considere firească şi să o accepte.

„În mediul rural este şi mai împământenită această mentalitate,iar femeile,dependente financiar de soţ,nu au posibilitatea materială să divorţeze,chiar dacă ar vrea”,explică psihologul Florentina Popişteanu. 

Nici la capitolul legislaţie nu stăm prea bine,sancţiunea cea mai frecventă  în  cazul violenţei conjugale fiind doar o amendă,care afectează bugetul familiei,şi aşa modest,dar nu schimbă situaţia. Un semnal de alarmă tras de poliţie atrage atenţia că gravitatea cazurilor de violenţă în familie a crescut,numărul victimelor decedate sau cu răni grave fiind din ce în ce mai mare.