Este violent, dar stau cu el pentru copii

Când eram mică visam să mă căsătoresc, să am lângă mine un soţ iubitor alături de care să îmi plimb nepoţii prin parc. Dar visele îmi sunt năruite aproape în fiecare zi de omul căruia i-am dăruit dragostea mea!

Căsătorie în pripă

L-am cunoscut pe Marius la ziua unei bune prietene din copilărie,cei doi fiind colegi de facultate. Nu sunt o fire sociabilă,aşa că mi-am petrecut cea mai mare parte a serii într-un colţ,retrasă de agitaţia petrecerii. Aici m-a zărit el şi a venit la mine cu două pahare,într-unul cu alcool şi în celălalt cu suc de fructe. Mi-a spus că nu îmi ştie preferinţele,aşa că nu a vrut să greşească. Recunosc,mi-a plăcut gestul său,aşa că am intrat în vorbă,iar mai târziu am dansat. La finalul petrecerii m-a condus acasă şi mi-a cerut numărul de telefon. Am început să ne întâlnim-şi în doar trei luni mi-a cerut să mă căsătoresc cu el. Întâi m-am speriat,mi-am zis că este prea devreme,dar el a insistat,mi-a spus că mă iubeşte şi că avem toată viaţa la dispoziţie să ne cunoaştem. Am acceptat,convinsă că omul cald pe care-l ştiam,care venea mereu la întâlniri cu o mică atenţie pentru mine,va fi cel alături de care voi îmbătrâni. Şi părinţii mei l-au plăcut,mai ales că avea planuri mari de viitor şi le-a promis că va avea mereu grijă de mine. Astfel,la mai puţin de un an după prima întâlnire,ne-am căsătorit.

Prima ceartă,primii nori negri

Cu o parte din banii strânşi la nuntă şi cu un împrunut în bancă,am reuşit să ne cumpărăm propriul apartament. La început,am fost într-o continuă lună de miere,deoarece Marius venea acasă cu câte un buchet de flori,fără vreun motiv special. După ce a terminat facultatea s-a angajat la o firmă şi câştiga destul de bine. Familiile noastre ne întrebau pe când primul copil-şi ne-a încântat ideea să fim părinţi tineri. Când am rămas însărcinată,a fost sărbătoare în familiile noastre,iar venirea pe lume a Otiliei,fetiţa noastră m-a făcut să mă simt cea mai norocoasă femeie din lume. Însă fericirea a fost de scurtă durată! Primul semn de întrebare a apărut când am fost invitaţi la nunta unor prieteni. Marius a pierdut pentru prima dată numărul paharelor băute şi a început să se certecu toată lumea. Cu greu l-am convins să ne urcăm în taxi şi să plecăm acasă. Aici a început însă adevăratul scandal. S-a supărat că l-am luat de la petrecere şi de nervi a spart tot ce i-a căzut sub mână,în timp ce ţipa la mine. M-am încuiat în baie. A bătut în uşă ameninţănd că o va sparge,dar într-un final s-a culcat pe canapeaua din sufragerie. A doua zi am trecut să o iau pe Otilia de la mama şi i-am povestit tot ce s-a întâmplat. Mama m-a consolat şi mi-a zis să nu pun la inimă,deoarece Marius mă iubeşte. A avut dreptate,Marius a venit acasă cu un buchet de flori şi şi-a cerut iertare.

Scandalurile au continuat

Episodul de la nuntă nu a fost singurul. De fiecare dată când bea mai mult era pus pe scandalşi spărgea lucruri din casă. De aici până la violenţa fizică nu a fost decât un pas. Marius a venit băut acasă şi,când am întrebat ce s-a întâmplat,mi-a tras o palmă. Am fugit şi m-am refugiat în dormitor,cu fetiţa în braţe. După ce a încercat zadarnic să intre în cameră,Marius a plecat de acasă. În lipsa lui mi-am strâns câteva lucruri şi am plecat cu Otilia la părinţii mei. Marius m-a căutat,cuprins de remuşcări,dar la început nu am vrut să aud de o eventuală împăcare. Între timp,am descoperit că sunt din nou însărcinată şi,la insistenţele lui Marius,am acceptat să mă întorc acasă. Când s-a născut Rareş,băieţelul nostru,soţul meu mi-a promis că nu va mai pune strop de alcool în gură. Era extrem de iubitor cu copiii şi nu refuza să mă ajute cu orice aveam nevoie.

O viaţă plină de certuri

Dar din nou şi-a încălcat promisiunile – fiindcă a căzut iar în patima băuturii. De fiecare dată,ajunge să mă bruscheze în timpul crizelor de nervi. Nu mi-am imaginat că îmi va fi frică de soţul meu! Socrii m-au rugat să nu-l părăsesc,să mă gândesc la familia noastră şi la faptul că am doi copii mici. Ei sunt convinşi că se va schimba de dragul copiilor,mai ales că prichindeii îşi adoră tatăl. Eu nu ştiu ce să cred! Sunt chinuită de îndoieli! Îmi iubesc soţul şi nu pot să nu-mi amintesc cât de iubitor era la începutul relaţiei! Pe de altă parte sunt terorizată la gândul că va veni din nou acasă,cu capsa pusă. Nu ştiu ce să fac...

Amalia S.,Constanţa