Fără şcoală, visurile se pierd în sărăcie

Orice mamă visează pentru copilul ei la un serviciu bănos şi o familie fericită. Mamele din comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, nu îndrăznesc să privească mai departe de ziua de mâine, când speră să le fie micuţii sănătoşi, ca să poată ajunge la grădiniţă sau la şcoală.

La 10 km de Braşov, undeva la poalele muntelui Ciucaş,comuna Tărlungeni se întinde pe o suprafaţă destul de mare pentru ca satele să fie distanţate unele de altele,de unde şi denumirea de Târlă lungă, devenită cu timpul Tărlungeni.

Am cunoscut o zonă pe cât de frumoasă,pe atât de săracă. Părinţii găsesc cu dificultate un loc de muncă,iar neajunsurile îi opresc pe copii să ajungă în grădiniţe şi şcoli.

Din anul 2010, lucrurile au început să se schimbe încet şi sigur. Asociaţia Ovidiu Rom şi Ministerul Educaţiei au lansat aici şi în alte 19 localităţi programul „Fiecare Copil în Grădiniţă” prin care părinţii cu venituri mai mici de 150 de lei pe lună,care locuiesc în condiţii precare sunt ajutaţi cu 50 de lei lunar,sub formă de tichete, ca să-şi poată trimite copiii la grădiniţă. Prezenţa zilnică a micuţilor înscrişi în program a crescut spectaculos până în anul 2012, ajungând la 89%.

Un director de şcoală,trup şi suflet pentru copii

Pe lângă ajutorul financiar primit prin programul Ovidiu Rom, micuţii ajung în grădiniţe şi şcoli datorită microbuzelor obţinute cu sprijinul primăriei.

În satul Zizin, grădiniţa se afla în mansarda unei biserici. Apoi, primăria a amenajat o grădiniţă în satul vecin, Cărpiniş, aflat la 4-5 km depărtare. În fiecare zi, copiii sunt transportaţi acolo.

Când şoferul unuia dintre microbuze nu este disponibil,îi duce chiar directoarea grădiniţei, Mihaela Popoiu: „Un director trebuie să facă tot ce poate pentru ca şcoala să meargă bine. Câteodată te urci la volan, mai cureţi şi zăpada. Important este să le oferi educaţie de calitate celor mici”.

Din anul 2002, ea ajută comunitatea prin aplicarea unor programe de alfabetizare pentru adulţi,prin crearea unor grădiniţe estivale şi after-school, iar acum prin programul Ovidiu Rom.

Zilnic, se zbate să combată abandonul şcolar, una dintre problemele majore ale famiilor defavorizate din zonă, agravată de faptul că micuţii care nu merg la grădiniţă pornesc în clasele primare cu un „handicap” care-i face să renunţe la şcoală.

A doua şansă, pentru părinţi

La grădiniţa din Tărlungeni vin 98 de copii,dintre care 78 proveniţi din familii sărace. Printre ei se numără şi Răzvan. Are cinci ani şi este lumina ochilor mamei lui, Georgiana Casatari.

Ea n-a reuşit să termine opt clase, deşi are 30 de ani. „Pe mine, părinţii m-au dat la şcoală pentru alocaţie. Eram nouă fraţi acasă. Soţul meu n-a mers nicio zi la şcoală. Abia acum se duce împreună cu copiii din sat”, spune ea. Amândoi lucrează cu ziua pe unde pot. De aceea,şi-au dat copilul la grădiniţă. „Îmi doresc să fie sănătos, să facă o şcoală şi să nu trăiască aşa ca noi, de pe o zi pe alta” adaugă Georgiana.

Idealuri «înghiţite» de lipsuri

Cuvintele Georgianei m-au urmărit pe parcursul întregii şederi la Tărlungeni. Îmbătrânite înainte de vreme, mamele de aici trăiesc cu ideea că menirea lor este să-şi crească pruncii. Cristina Constantin,din Zizin, are 38 de ani, dar pare mult mai în vârstă.

Primul copil l-a avut la 18 ani,apoi au urmat alţi şapte micuţi. A reuşit să termine nouă clase,apoi a devenit îngrijitor pentru fata cea mare,născută cu handicap.

Tot în Zizin, aud o altă poveste trasă la indigo. Crina, mamă a opt copii cu vârste între 4 şi 18 ani, îşi duce viaţa într-o căsuţă sărăcăcioasă.

Fata ei cea mare pare să aibă acelaşi destin. Acum opt luni, a adus pe lume un băieţel. Aspiraţiile pe care le au fetele ca ea pier înghiţite de mlaştina lipsurilor cotidiene. De pildă, vecina ei, Petronela, îşi doreşte cu ardoare să devină medic. Cu câteva săptămâni înainte să vorbim, când mama ei a murit,lăsând în urmă 11 copii.

Bolile închid uşa şcolii

Micuţii din Tărlungeni sunt lipsiţi nu doar de condiţii decente de trai, ci şi de asistenţă medicală. De pildă, toţi copiii Crinei merg la grădiniţă şi la şcoală şi le place să înveţe, dar se îmbolnăvesc adesea şi lipsesc de la ore.

Nu-i de mirare dacă umblă mai mult desculţi, dacă n-au apă curentă,mâncare sănătoasă. „Când se îmbolnăvesc, le dau sirop, aspirină. Asta-i tot ce-mi permit. Îl las pe Dumnezeu să mi-i facă bine”, spune ea.

Cazul Crinei nu e singular. De aceea, din aprilie 2012,cu ajutorul unor fonduri oferite de compania farmaceutică GlaxoSmithKline, Ovidiu Rom e gata să dezvolte proiecte locale care să permită controale medicale periodice, vaccinări obligatorii, sprijinirea părinţilor să cumpere medicamente pentru copii,consiliere pentru planificarea familială în rândul mamelor.

Treptat, prin eforturi susţinute, viaţa oamenilor de aici şi mai ales a copiilor se va schimba simţitor,iar visurile celor mici vor prinde aripi.

Leslie Hawke:«Singura speranţă e educaţia»

Asociaţia Ovidiu Rom a fost fondată în anul 2004, de către Leslie Hawke, mama actorului american Ethan Hawke, şi Maria Gheorghiu. Împreună au creat programe de sprijinire a copiilor dezavantajaţi în scopul prevenirii abandonului şcolar.

„De 12 ani mă lupt pentru copii şi n-aş fi făcut asta dacă n-ar fi existat receptivitate. Din punctul meu de vedere, singura lor speranţă este educaţia. Prin programul Fiecare Copil în Grădiniţă am arătat deja că părinţii săraci îşi doresc să-şi educe copiii! Trebuie însă să le oferim sprijin şi încurajare”, a declarat Leslie Hawke.