INTERVIU.Gabriel Duţu: «Trăiesc o nouă poveste de dragoste»

Văzându-l în telenovela „Narcisa sălbatică”, ai putea crede că actorul Gabriel Duţu este un om aşezat şi predictibil. Şi totuşi, viaţa lui este ea însăşi un scenariu de telenovelă.

Puţină lume ştie că înainte de a fi actor,ai făcut cu totul alte lucruri.

Da,am lucrat ca scafandru şi imediat după Revoluţie am plecat cu o trupă de dans în Grecia. Când m-am întors,am lucrat în mai multe baruri şi apoi m-am hotărât să urmez Facultatea de Actorie.

Ai avut un mentor?

Îl cheamă Mihai Sorin Vasilescu şi a fost directorul Teatrului Fantasio din Constanţa-eu sunt constănţean.

Am stat de vorbă odată cu el şi m-a sfătuit să dau examen la Actorie. M-a pufnit râsul atunci.

Nu te gândeai la aşa ceva?

În liceu,îmi plăcea dansul. Pe la 16 ani,am fost printre primii care au dansat break-dance pe stradă. Ne alerga poliţia,făceam tot felul de acrobaţii. După armată,m-am angajat ca scafandru.

Apoi,am plecat în Grecia,unde am şi dansat,dar am făcut şi bucătărie,iar când m-am întors,am ajuns într-un impas. Nebunia cu actoria a început,cum spuneam,când l-am întâlnit pe Mihai Vasilescu.

Ai început ca balerin...

Da. Pe atunci,mergeam la cursuri de actorie. Dar aveam şi spectacole la Teatrul Fantasio,apoi la Teatrul de Dramă.

Mai târziu,am jucat la teatrul din Piatra-Neamţ,apoi la Bacău.

Mutările au fost legate de viaţa personală?

Se poate spune că da. Primul divorţ a apărut când eram în anul trei de facultate. Băiatul nostru avea trei anişori. Atunci,am plecat la Piatra-Neamţ.

Acolo am cunoscut-o pe cea de-a doua soţie,care era din Bacău. Apoi,am dat divorţ a doua oară şi iată-mă acum la a treia relaţie.

În locul tău,mulţi n-ar mai avea curajul...

Eu cred că am puterea să lupt din nou. Viaţa este ca un meci continuu,iar eu simt nevoia să am mereu un coechipier. Trăiesc în prezent o nouă poveste de dragoste.

Vă veţi căsători?

Adriana,actriţă şi ea,a vrut la început să ne căsătorim. Am fost de acord,dar pentru că n-ampărut prea încântat,mi-a spus că vrea să se mai gândească.

În schimb,i-am apreciat curajul de a face un copil cu mine. Suntem amici de mult şi cred că mă cunoaşte mai bine decât ar trebui.

Acum ai doi copii...

Îl am din prima căsătorie pe Orlando,care are 19 ani şi se pregăteşte să devină arhitect. Este un copil foarte cuminte.

Mi-am dorit să spargă şi el geamuri,să am de ce să mă enervez. Dar cred că am mare noroc la copii.

Iar Sara,mezina,a dormit singură din prima seară şi a renunţat de bunăvoie la mesele de noapte. Acum are un an şi patru luni.

Locuiţi împreună în Bacău?

E,aici e puţin delicat. De când filmez,stau în Bucureşti şi rareori mai ajung la Bacău,când am spectacole.

Probabil o să-mi fac o casă în Bucureşti,dar până atunci Adriana face naveta cu Sara şi are grijă şi de Orlando,cu care se înţelege de minune.

Mai joci şi la Teatrul Metropolis?

Da,şi e dificil. Ies dintr-un rol şi intru în altul. Cu personajul din telenovelă sunt „îmbrăcat” 12 ore zilnic şi începe să-mi facă probleme. Încep să reacţionez ca el în viaţa de zi cu zi. Lăsând deoparte asta,îmi place ceea ce fac.

3 dintre pasiunile lui

Motociclismul

Motoarele mă fac să mă simt liber. Vara mă urc pe motocicletă şi plec. Nu contează unde.

De obicei din secunda în care se încălzeşte vremea,nu mai urc în maşină.

Alpinismul

Îmi dă senzaţia de libertate. Abia aştept să merg la un club de căţărare în Bucureşti! Îmi plac sporturile individuale,pentru că sunt obligat să-mi iau deciziile singur.

Cascadoria

Am licenţă în cascadorie obţinută în Statele Unite. În telenovelă,în secvenţa în care sunt accidentat de maşină,am ţinut să fac eu acea cascadă,deşi era riscant.