«Iubirea nu durează decât foarte puţin»

După o meritată vacanţă de vară, Robert Turcescu a revenit pe micile ecrane, cu emisiunea „Sub semnul întrebării”. Drept urmare, ne-am permis să-l luăm şi noi la întrebări!

Aşa am aflat că dincolo de imaginea unui realizator de televiziune dur se ascunde un alt Robert Turcescu:un mare iubitor al muzicii,al călătoriilor,dar şi un tată grijuliu.

Şi Robert ne-a mai şoptit că,uneori,şi-ar dori să fie cunoscut doar de familie şi chiar să renunţe la jurnalism. De ce? Afli în rândurile de mai jos.

Pentru că a venit toamna,aveţi vreo nostalgie legată de vacanţă?

De ce aş fi nostalgic când vine vorba despre vacanţă?! A fost frumoasă,sper ca următoarea să fie şi mai frumoasă,atât! Am amintiri,nu nostalgii,din vacanţele mele.Sunteţi un jurnalist de succes şi un bărbat de succes. Aceste lucruri v-au îngreunat viaţa?

Nu ştiu să judec lucrurile din perspectiva pe care mi-o propuneţi. Notorietatea,realizările profesionale,apariţiile la televizor aduc cu ele şi lucruri bune,şi lucruri rele.

Câteodată mă bucur că sunt o persoană cunoscută,dar alteori aş vrea să fiu cunoscut doar de vecini şi de familie. Groaznic ar fi fost să fiu un nimeni!

Nu. Sunt de părere că este un mit. Mai degrabă în spatele unui astfel de bărbat se află o femeie obosită. Lângă bărbaţii puternici sunt foarte puţine femei capabile să reziste,să nu clacheze.

Povestea cu iubirea care durează o viaţă. Iubirea nu durează decât foarte puţin,apoi ia nişte forme absolut neaşteptate,unele superbe,altele de-a dreptul înfricoşătoare.

Suntem doi oameni cu foarte multe preocupări comune. Este o relaţie matură,care confirmă orice mit despre muzică şi despre felul în care reuşeşte muzica să lege un bărbat şi o femeie.

Robert Turcescu,alături de iubita sa,Oana Sârbu

Facem repetiţii de trei-patru ori pe săptămână,deja am înregistrat câteva piese care acum se află în faza de mixaj. Am redescoperit bucuria de a studia,de a compune... Câteodată mă simt ca şi cum aş avea din nou 16 ani şi ăsta este un lucru absolut superb!

Cu copiii,mountain-bike,îmi place să merg la sala de sport,să ascult muzică,îmi plac filmele,călătoriile…

Îmi plac sunetele şi muzica,arta de a compune. Pentru că în astfel de momente eşti creator,eşti... zeu.

Meseria pe care o fac. Aş reinventa-o,pentru că a devenit o caricatură. Jurnalismul,în România,este o ruşine.

Ce vă îngrijorează în ceea ce priveşte vii­torul fiicei dvs.,Ioana? Acum tinerii au tendinţa să nu mai citească,să se lase mult prea mult captivaţi de internet…

Deocamdată o ajut şi o îndrum,sperând să nu greşească. Copiilor de vârsta ei,dar şi celor care se nasc azi,le va fi foarte greu la maturitate. Cred că peste câţiva ani lumea în care trăim va fi un loc foarte greu de suportat.

Mizeria

Laşitatea

«De ce? Pentru că de ani buni sunt liniile de contur pentru un portret hidos al multora dintre români.»