Lili Sandu, adevărul despre coşmarul pe care l-a trăit înainte de a rămâne însărcinată: ”Şansele erau de 1 la 100!”
Lili Sandu urmează să devină mamă pentru prima oară, însă drumul până aici a fost extrem de greu, întrucât medicul ginecolog i-a spus că şansele să rămână însărcinată natural sunt foarte mici.
Într-o postare făcută pe blogul personal, Lili Sandu a dezvăluit cât de greu i-a fost să rămână însărcinată.
„ -Domnule doctor, care sunt şansele să rămân însărcinată natural?” „ -Aş zice 1 la 100…” „Era o zi rece şi înnorată de noiembrie – exact cum mă simţeam şi eu atunci când am ieşit din clinică. Aveam atât de multe nedumeriri şi întrebări: “De ce tocmai noi?”, “Există cumva un criteriu prin care sunt aleşi cei care nu pot procreea natural?”, “De ce alţii care nici măcar nu-şi doresc să aibă un copil sunt binecuvântaţi şi noi nu?”, “Doamne, cu ce am greşit? “, îşi începe Lili Sandu povestea.
Chiar dacă a trecut prin momente dificile, ea nu şi-a pierdut speranţa.
Lili Sandu, primele declaraţii după ce a dezvăluit că e însărcinată: ”Drumul nu a fost uşor!”
„Analize peste analize, lacrimi si nedumerire. Cum tocmai la Silviu care are 28 de ani sa fie problema? Am trecut printr-un amalgam de stări şi sentimente de la întrebările de genul: ‘- Posibil să fie nevoie de un donator, aţi fi pregatiti?, ‘ – Cuuum? Cum naiba să mă întrebi aşa ceva, cum să fim pregătiţi sa creştem un copil care are o informaţie genetica a altui bărbat?? Cum oare ar putea Silviu trăi cu acest lucru?
Ştiu, o mare prostie să gândesc aşa şi totuşi asta era realitatea. În tot acest timp masca de fericire era ON dar numai eu stiu ce era în sufletul meu la fiecare comment din reţelele de socializare în care eram trasă la răspundere: ‘Nu faci şi tu un copil? Ce mai aştepţi la vârsta ta?
Eram dărâmată şi cu toate astea undeva în sufletul meu nu-mi pierdusem speranta şi încrederea in Dumnezeu. O bună prietenă îmi sugerase să citesc Vindecarea Sufletului scrisa de S.N.Lazarev şi asta a fost pentru mine acel moment cand am realizat puterea lui Dumnezeu.
Începusem sa ma rog si ma detaşasem de toate gândurile, analizele, perpectivele pe care le aveam, agaţându-mă doar de iubirea pentru Dumnezeu.
Urmatoarele analize erau îmbucurătoare şi deja trecusem la planificarea unei fertilizari in vitro care ne doream sa aiba loc undeva prin februarie-martie şi nu era nevoie de un donator..
Eram atât de fericiţi încât chiar dacă pe mine mă cam speria ideea şi tot procesul acesta al FIV (injectii cu hormoni etc), speranţa ca vom avea un copil era mai presus de orice frică. Cred că, cumva sentimentul asta de relaxare şi încredere se datora şi domnului doctor Andreas Vythoulkas, căruia îi vom fi recunoscatori toată viaţa. Ştiţi proverbul ‘Viaţa bate filmul‘? În dimineaţa zilei de 15 decembrie, cu un test de sarcină în mână plângeam de fericire, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru acest miracol pe care eu şi Silviu îl primisem în dar