M-a părăsit pentru o femeie cu bani

Se spune că dragostea nu ţine cont de bariere, însă uneori ambiţiile personale pot distruge un sentiment curat. Pentru unii banii nu aduc fericirea, în timp ce alţii pleacă în căutarea ei încercând să-i afle preţul. Iar de multe ori, e mai scump decât şi-au imaginat...

Ne-am întâlnit în tren

La 20 de ani l-am cunoscut pe el, bărbatul care avea să îmi schimbe viaţa. Astăzi, am aproape încă o dată vârsta de atunci şi mi se pare că timpul a trecut doar ca să îmi confirme că dragostea nu moare niciodată. Intrasem la facultatea de Litere din Bucureşti şi, ca viitoare aspirantă cu înclinaţii literare, aveam visuri mari: doream să ajung scriitoare. Crescusem într-un oraş mic, iar viaţa din Capitală nu mi-a plăcut la început, aşa că mergeam destul de des acasă. Era un sfârşit molcom de vară când, urcându-mă în ultima clipă într-un tren aproape gol, privirile ni s-au intersectat. Nu era un băiat deosebit de frumos, însă ochii lui aveau o profunzime care m-a cucerit pe loc. Nu mai ştiu ce am vorbit, dar am ajuns prea repede la destinaţie. Pe o bucăţică de hârtie i-am lăsat numele meu. Atât.

Eram tineri şi credeam că nimic nu ne stă în cale

Nu credeam că o să îl mai revăd, dar destinul avea alte planuri cu noi. Într-una din pauzele dintre cursuri m-am ciocnit efectiv de el, pe stradă. Era student la Arhitectură, clădirea vecină cu facultatea mea. A părut surprins, dar mi-a mărturisit că mă căutase zile întregi fără să îmi dea de urmă. Cum crezusem oare că un simplu nume era atât de uşor de găsit într-o mare de oameni? De atunci, am început să ne vedem din ce în ce mai des. Făceam plimbări lungi prin Cişmigiu şi mă conducea adeseori acasă. Odată mi-a spus: „Să nu uiţi niciodată că tu nu eşti minunată numai pentru mine. Eşti pur şi simplu minunată.“

Banii ne-au umbrit fericirea

Iubitul meu îmi povestea adesea planurile lui de viitor. Îşi dorea să ajungă un arhitect celebru, să fie bogat, iar creaţiile sale să fie admirate în întreaga lumea. Îl susţineam şi îi spuneam că într-o zi va ajunge acolo unde îşi doreşte. Era totul pentru mine şi parcă fuseserăm făcuţi unul pentru celălalt. De la un timp, însă, ceva parcă se schimbase. Îmbrăţişările lui nu mai erau la fel de pătimaşe, iar plimbările se răriseră. Atunci am aflat de la o prietenă că o curta pe fata unui profesor cunoscut, colegă cu el la facultate. Poziţia ei i-ar fi putut deschide multe drumuri, el neavând o situaţie materială strălucită. În schimb, din dragostea noastră simplă ce ar fi avut de câştigat? O existenţă banală, departe de gloria pe care o visa.

Dragostea ţine o viaţă

El a luat-o de soţie pe cea pe care o curta, iar eu am devenit soţia altui bărbat. În primul an după despărţirea noastră am primit zilnic scrisori şi telefoane, prin care el mă implora să îl iert. Reuşea să mă găsească de fiecare dată, iar gândul că îmi împărţeam existenţa cu altul şi că stricase tot ce fusese frumos între noi nu-i mai dădea pace. Golul pe care îl simţeam uneori în stomac m-ar fi împins poate înapoi, dacă nu ar fi venit ziua în care am aflat că sunt însărcinată. A aflat şi el, şi a ştiut că e sfârşitul. După o lună, l-au găsit mort în camera lui, cu un flacon de somnifere gol, alături. Banii nu au putut să cumpere dragostea. Câteodată, când mă plimb prin parc, încă pot să îl aud şi parcă trăieşte şi acum prin mine.