"Mama mea nu e perfectă, dar..."

Complice sau în război permanent, mamele şi fiicele au întotdeauna o relaţie specială. Fie că se ceartă sau că sunt cele mai bune prietene, nimeni şi nimic nu poate şterge dragostea care le leagă.

"...îi datorez tot ce sunt astăzi"

Te recunoşti în aceste cuvinte,fără îndoială. Ai mamei sunt ochii care te-au privit cu dragoste în copilărie,ale ei braţele în care te-ai simţit în siguranţă. Şi tot ea este cea care te-a ţinut aproape,poate mult prea aproape,uitând că anii au trecut şi că eşti acum om în toată firea.

Oricât de diferită te-ai simţi,ai o mulţime de lucruri de la ea:încăpăţânarea,dar şi răbdarea,fermitatea,dar şi îngăduinţa,puterea de a face totul pentru familie. Şi nu poţi să nu te întrebi înduioşată:„Unde sunt certurile de altădată?”Asta pentru că acum vezi lumea prin „lentilele” ei.

Miruna a avut o relaţie tensionată cu mama ei în timpul adolescenţei:„În perioada liceului am avut cele mai mari conflicte cu mama,când am început să ies în cluburi,să plec cu gaşca la munte,la mare,prin ţară.Ea încerca să mă ţină aproape,pe un teren sigur,iar eu voiam să mă rup de tot ceea ce însemna casă. Cu timpul,a început să aibă tot mai multă încredere în mine. Relaţia noastră s-a detensionat pe la 22-23 de ani,când m-am mutat cu prietenul meu”.

Miruna recunoaşte că acum amândouă sunt mai tolerante. „Ne vedem de două ori pe săptămână,în special în weekend.Vorbim în schimb destul de des la telefon,cam o dată la două zile,şi am sentimentul că apucăm să comunicăm chiar mai mult decât atunci când locuiam în aceeaşi casă,pentru că acum preţuim mai mult momentele când suntem împreună.”

Pentru Marilena Badea,mama e cea mai bună prietenă şi omul care ştie tot ce se întâmplă în viaţa ei.

Deşi are 33 de ani şi locuieşte la Bucureşti încă de când era studentă,iar mama ei trăieşte în provincie,Marilena merge acasă la fiecare două-trei săptămâni.

În rest,cele două vorbesc la telefon de cel puţin trei ori pe zi. Cel mai bun lucru pe care l-a învăţat de la mama ei? „Trebuie să acorzi oamenilor libertate totală în luarea deciziilor,să le acorzi încredere întotdeauna,să le fii alături şi să-i iubeşti”. Ce nu-i place la mama ei? „Faptul că fumează. Nici eu,nici fratele meu n-am reuşit s-o dezvăţăm de obiceiul asta.”

Maria Ardelean are 41 de ani şi o fiică adolescentă,Diana Alexandra,pe care o creşte singură. Maria consideră că problemele adolescenţilor vin din faptul că mulţi părinţi nu se mai ocupă de copii,aceştia cresc cu bone,nu mai au cei „şapte ani de acasă”.

Între ea şi Diana nu există aceste probleme:„Am o relaţie deosebită cu fiica mea. Nu pot spune că totul este perfect,dar comunicăm şi încerc să-i aloc cât mai mult timp posibil,nu numai discutând despre şcoală,teme,concursuri,ci ieşind împreună,ca două prietene,la film,la cumpărături,la teatru,la operă,plecând împreună în concediu,la mare sau la munte.”

Pentru psihologul Anca-Elena Vinţeanu,răspunsul este unul singur:persoana răspunzătoare de reconciliere este mama,fie şi pentru simplul motiv că are mai multă experienţă de viaţă. Însă o reţetă general valabilă pentru stingerea conflictului dintre mamă şi fiică nu există. În plus,reconcilierea vine de cele mai multe ori de la sine.