Margareta Pâslaru: Viaţa şi cariera mi s-au legat inseparabil

Publicului românesc i-a păstrat o mare iubire, chiar şi în anii în care a trăit departe de ţară. Acum îi dăruieşte un minidocumentar al experienţelor trăite, povestea unui artist exemplar şi al unui om cu suflet mare.

Sărbătoriţi peste 50 de ani de carieră. Ce semnificaţie au pentru dumneavoastră aceşti ani?

Este chiar aniversarea vieţii mele,dedicată artei şi publicului.

Viaţa şi cariera mi s-au împletit inseparabil,inspirându-se una pe alta jumătate de veac,la microfon,în familie,pe scenă,la pian,pe micul şi marele ecran.

În curând,la Editura Curtea Veche voi lansa prima parte a cărţii „Eu şi Timpul“,la care am lucrat,cu întreruperi,aproape un deceniu.Cum v-aţi început cariera şi ce oameni v-au susţinut?

Aleasă fiind de mari profesionişti,„începuturile“ multiple mi-au fost apreciate de critici şi de public în egală măsură.

Listele colaboratorilor menţionaţi în carte,alături de imagini şi de amintiri,reprezintă o anume istorie trăită prin muzica uşoară,teatru,film,folclor,începând cu 1958 şi evoluând mult peste aşteptări de ambele părţi ale Oceanului.

Spaţiul acordat interviului nu ne permite includerea acelui vast capitol...

Rămâne o experienţă fructuoasă din care s-a născut propriul motto:„În tinereţe ne străduim să ne facem un nume,la maturitate trebuie să folosim numele spre binele altora“.

Luca,nepoţelul meu drăgălaş, ne alimentează energia cu vioiciunea vârstei,în timp ce noi,alergând după el, încercăm să ţinem pasul cu activităţile preferate în parc.

Momentan,micul „pictor“ este avid de cărţi colorate.

Noi,ca părinţi,i-am oferit bazele unei educaţii sănătoase.

Libertatea acordată de a-şi forma propria personalitate şi independenţa a început să dea roade încă de la grădiniţă,când îşi lega singură şireturile de la pantofi.

Cu un master la Haverford şi altul la Wharton,ce nevoie ar avea să „moştenească“ ceva de la noi?! Suntem foarte mândri de ea!

Vă mulţumesc pentru compliment. Pe buze mă rujez cu vorbe frumoase,clătesc urechile cu muzică bună, ideile fac ochii strălucitori – chiar nu mă pot lipsi de toate acestea.

De câte ori sunt invitată,particip cu speranţa că vom curma suferinţa semenilor.

Faptul că proiectul meu de suflet demarat în 2009 cu sprijinul Crucii Roşii continuă mă face să lăcrimez recunoscătoare.

Obişnuiesc să spun că „dacă muzica hrăneşte sufletul,Banca de Alimente pune pe masă nevoiaşului pâinea cea de toate zilele“.

Ochii sunt oglinda sufletului.

Ţineţi tradiţiile din România sau pe cele din SUA?

Respect sărbătorile. Diversitatea colorează Universul prin bogăţia spirituală a fiecărui popor.

De ani buni susţin tinerii talentaţi prin rubrica „Margareta prezintă pe...“ din cadrul emisiunii „Radioul de sâmbătă seara“, realizată de Pompilius Onofrei.

De pildă,Matei Bucur Mihăiescu,Luiza Zan,Călin Grigoriu,Alin Văduva,Irina Sârbu sau bursieri ai Fundaţiei Principesa Margareta a României – toţi reprezintă generaţia de mâine în muzica uşoară,populară,clasică,folk şi rock.

Cine a mai cântat compoziţiile Margaretei

1. Artista îşi aminteşte cu plăcere de Anda Călugăreanu,care i-a cântat piesa „Timpul" în Germania.

2.Corinei Chiriac i-a oferit „Despotici în uimire" şi „Bâlbâitul" (compoziţie căreia i-a scris un text comic, interzis anterior din cauza refrenului).

3. Tânărul Alin Văduva a reuşit un remix modern al primului ei blues, „Dacă ai ghici".