Marian Râlea: „Şi acum mă opresc copiii pe stradă, să le fac vrăji”

Prichindeii au făcut parte din viaţa lui încă de când apărea în emisiunea „Abracadabra“, fiind cunoscut drept „Magicianul“. Acest rol l-a convins pe actor să nu renunţe la visuri pentru că, aşa cum afirmă chiar el, de poveşti avem cu toţii nevoie.

De aceea,am stat de vorbă cu Marian Râlea să aflăm cum a ales această meserie şi ce alte amintiri frumoase păstrează în suflet.

În copilărie,obişnuiaţi să mergeţi la spectacole de magie?

Nu ajungeam,pentru că nu prea se ţineau astfel de spectacole. În Braşov,circul venea foarte rar. Cel mai mult le vedeam de Revelion,la televizor.

Stere Gulea,Anca Sigartău,Luminiţa Gheorghiu,Marian Râlea şi Vivi Drăgan Vasile (de la stânga la dreapta)

Când vă gândiţi la Braşov,oraşul natal,ce imagini vă vin în minte?

Îmi amintesc că obişnuiam să ne jucăm prin bastioanele în ruină şi săream prinşi pe iederile copacilor de sub Tâmpa până când cădeam în gropile rămase în urma bombardamentelor din al Doilea Război Mondial.

Cine v-a încurajat să alegeţi meseria de actor?

Am moştenit talentul de la mama. Însă independent de acest lucru şi dacă ar trebui să o iau de la capăt,tot actor mi-ar fi plăcut să fiu.

De ce aţi ales Capitala şi nu aţi rămas să jucaţi în oraşul natal?

Am plecat în Bucureşti pentru că am simţit că aici pot avea mai multe şanse. Am jucat şi în Braşov destul de mult,am urcat pe scena teatrului din oraş încă din liceu.

Dintre toate rolurile jucate pe scena teatrului,în care v-aţi regăsit cel mai bine

Pentru un actor nu există un rol în care să se regăsească cel mai bine. Toate sunt la fel şi în toate mă regăsesc câte puţin.

Marian Râlea,alături de Ana Ularu şi Luminiţa Gheorghiu (în dreapta)

Dar cel mai greu de interpretat care vi s-a părut?

Teatrul înseamnă joacă şi a interpreta înseamnă a juca. În acest caz,am mereu marea bucurie a jocului. Nu pot spune că am roluri grele,dar am texte dificile şi mă refer aici la Shakespeare sau la cele biblice.

V-aţi dedicat o bună parte a vieţii copiilor... Ce v-a împiedicat până acum să „jucaţi“ rolul de tată?

Şi Magicianul era un fel de tată al celor mici. Indiferent de personajele negative pe care le interpretam,ocrotirea celor mici venea din partea lui. Pe atunci eram un „tată“ tânăr,iar acum sunt unul mai în vârstă.

Vi s-a întâmplat vreodată ca micuţii să vă strige pe stradă „Magicianul“ şi să vă roage să le faceţi scamatorii?

Nu numai cei mici,dar şi cei mari mă opreau pe stradă. Acum,mai mult cei mari mă recunosc,pentru că au copilărit cu mine. În prezent,cei mici când aud că sunt Magicianul mă roagă să le fac vrăji,dar cei mari ştiu că sunt magicianul poveştilor. De poveşti avem cu toţii nevoie. Dar dacă aş şti să fac scamatorii pentru copii,aş face-o cu mare drag.

Vă mai aduceţi aminte de vreo întâmplare amuzantă din perioada „Abracadabra“?

Au fost atât de multe. Cea care îmi place mie cel mai mult este povestea cu fotografiile sau autografele date după spectacolele din ţară. Odată când eram la mare,o mămică venise cu copilul său care nu voia deloc să facă poză cu Magicianul. Ca să-l convingă,ea i-a zis „Hai mamă,că tu ai făcut poză şi cu maimuţa!“.  Toţi am râs copios. Altădată,eram în Constanţa,mă grăbeam să ajung la un spectacol şi am plecat cu maşina direct îmbrăcat în vrăjitoare. În intersecţie,maşina s-a stricat şi am coborât s-o repar,uitând ce haine purtam. S-a produs blocaj pentru că toată lumea oprea să vadă o vrăjitoare reparând maşina.

Mai păstraţi legătura cu membrii grupului?

Da,păstrăm legătura. Când au o problemă,le e dor de mine sau vor să mă audă,mă sună şi ne vedem. Am rămas ca o familie.

Din viaţa unui artist devotat

Pentru o carieră împlinită,e nevoie de... şansă.

Cea mai mare pasiunea dv. este... sportul.

Cea mai fericită zi din viaţa dv. a fost atunci când...m-a adus pe lume mama.

„Când am puţin timp liber,îmi place să... citesc. “

Deviza dv. în viaţă este... „Drept la ţintă“.