Meseria mea? «Zburător» la circ!

6 mai 2011   Viață de vedetă

Plină de culoare şi de strălucire, lumea circului atrage un public de toate vârstele. Fiecare spectacol este pregătit cu minuţiozitate, pe care te invităm să-i cunoşti în cele ce urmează.

Puţini îi apreciază pe artiştii de circ la adevărata lor valoare,crezând că genul de spectacole pe care-l fac este mai mult pentru copii. Recunosc,şi eu credeam la fel până să‑i întâlnesc pe soţii Andreescu – Bogdan şi Camelia – şi pe acrobatul Alexandru Boldoraj.

Pentru Camelia,viaţa profesională este o eternă competiţie:„Fiecare spectacol este o probă de curaj prin care sfidăm gravitatea şi secundele. Fiecare număr înseamnă ani de pregătire”.Nici când se accidentează nu se desprind de arenă,iar dacă nu mai pot face acrobaţii,devin adevăraţi actori în numere de comedie.

"Am repetat opt ani până să debutez"

„Circul este ca un virus de care nu poţi scăpa. Trebuie să iubeşti meseria asta,altfel n-ai rezultate. Cere muncă,sacrificii”,spune Camelia,amintindu-şi de părinţii ei,ambii circari,care au fascinat-o într-atât de mult prin ceea ce făceau,încât la vârsta de zece ani s-a decis să devină acrobat.

„Până să apar în primul meu spectacol,am repetat opt ani,câte două‑trei ore pe zi. La început,n‑am avut emoţii,mărturiseşte Camelia. Când publicul mă aplauda,îmi dădea siguranţă şi energie.”

Au urmat 21 de ani de turnee în străinătate. Şi-a găsit jumătatea tot în arenă,pe Bogdan,acrobat şi el. „Eu făceam parte dintr‑o trupă de cascadori pe cai (djighiţi),iar ea îmi făcea observaţii când repetam. Cu timpul,lucrurile s-au schimbat între noi şi iată-ne azi căsătoriţi şi părinţii unei fetiţe de unsprezece ani”,spune el.

"Circul m-a fascinat de la început"

Ca pentru foarte mulţi artişti,pentru Bogdan lumea circului l-a purtat mii de kilometri prin lume.

„Ani buni,am făcut lupte greco-romane. Când am revenit din armată,nu m-am putut angaja la clubul sportiv unde mă antrenasem. Un fost sportiv,care lucra la circ,m-a invitat la o repetiţie. Mi s-a părut fascinant şi o poartă deschisă spre lume”,povesteşte el.

De altfel,foarte mulţi sportivi aleg să lucreze la circ. Acrobatul Alexandru Boldoraj (31 de ani) a făcut gimnastică de performanţă şi s-a îndrăgostit de circ,după ce a asistat la câteva repetiţii."Suntem cu adevărat o familie"

Viaţa artiştilor de circ este intensă. Repetiţiile încep din zori,iar cei experimentaţi coordonează şi numerele începătorilor.

„Este multă muncă aici”,zice Alexandru. „Mulţi vin,văd spectacolul şi cred că noi lucrăm câteva ore şi gata. În spatele cortinei se munceşte enorm.”Când se lucrează zile întregi fiecare detaliu,cine mai are timp pentru el?

„Tocmai pentru că lucrăm în echipă şi depindem unii de alţii,suntem o familie şi în afara circului”,spune Alexandru. „Neînţelegerile le uităm în arenă.”

"Nu concep viaţa fără arena circului!"

Chiar şi atunci când se accidentează,artiştii de circ se încăpăţânează să rămână în arenă. Bogdan îşi aduce aminte de o accidentare gravă.

Eram într-un turneu în Danemarca,prin 2006. Mi-am rupt tendonul ahilean la repetiţii,încercând să îmbunătăţesc numărul. Tot ce-mi doream era să mă recuperez,pentru că nu concepeam viaţa mea fără arena circului”,spune el.

A tras un an şi jumătate cu piciorul şi a suferit trei operaţii. Neputând face efort fizic,a început să studieze actoria. „Meseria asta n-are limită de vârstă. Dacă nu mai poţi fi acrobat,faci numere de comedie sau dresuri de animale”,spune Bogdan.

Nu există o răsplată mai mare pentru el şi pentru toţi circarii decât aplauzele. Oferă-le şi tu la noul lor spectacol,„Destinul dacilor”,de la Circ&Variete Globus,pe care-l poţi vedea până la 12 iunie. La final,nu te grăbi să pleci,ci mulţumeşte-le cum se cuvine unor adevăraţi artişti,prin aplauze.

Vezi

mai multe fotografii impresionante din lumea circului.

Mai multe