Micii gladiatori

Szoby Cseh a adunat din cămine, de pe străzi, din şcoli şi din familii sărace câţi copii necăjiţi a găsit. A pus un pariu costisitor că le va schimba viaţa şi se pare că l-a câştigat.

Ce-ai crede despre un cascador aflat la vârsta pensiei? Că se poate retrage într-un loc liniştit,unde să-şi depene amintirile sau să-şi scrie memoriile.

Şi totuşi,există şi alte alegeri. Szoby Cseh,o figură legendară a cinematografiei noastre,cunoscut drept cel mai bun şi mai longeviv cascador,interpret al unui îndrăgit personaj din seria filmelor cu Mărgelatu,poate fi găsit în sala de sport a unei şcoli bucureştene.

Nu predă cascadorie,însă. Proiectul lui are o misiune aparte,pe care o împlineşte cu succes de trei ani:să combată infracţionalitatea juvenilă,dându-le copiilor delincvenţi o altă perspectivă.

Un început nepromiţător

Secretul reuşitei este unul singur,spune Szoby:să-i înţelegi şi să-i iubeşti pe copiii aceştia refuzaţi de familii,şi dacă sunt răi,şi dacă n-au nicio instruire. Să ai răbdare şi să-i ajuţi să înţeleagă.

„Ce fac la sala de sport trebuie să fie mai interesant decât portofelele furate în tramvai. Ăsta-i secretul! N-ai cum să-i convingi altfel. Eu am avut o viaţă grea şi am vrut să-i ajut pe cei oropsiţi”,mărturiseşte Szoby.

„E trist că oficialităţile nu sunt interesate şi nu se implică în acest proiect de prevenire şi de combatere a infracţionalităţii. L-am prezentat la toate ministerele,dar nu a interesat pe nimeni. Au zis că-i genial,dar nu l-au preluat. L-am prezentat apoi şi la primării. Singurul care m-a sunat a fost Liviu Negoiţă,care m-a şi ajutat să-l pun pe picioare.”

Un pas în viaţă

Dotările din sala de sport i-ar face pe mulţi să pălească de invidie. Totul a costat 23.000 de euro.

Aparatele n-au fost cumpărate la întâmplare,fiecare are menirea lui.„Mişcarea,performanţa şi competiţia te transformă şi te înnobilează. Fiecare exerciţiu reuşit dovedeşte puterea copilului de a se autodepăşi,îl ajută să păşească în lumea normală. Tot ce fac la sală este un pas înainte în viaţă. Învaţă să respecte reguli,îşi demonstrează că nu trăiesc degeaba.”Pentru „Gladiatori”,Szoby este şi profesor,şi părinte,el folosindu-şi stilul şi şarmul personal.

Oameni cu ambiţii

Din copii sărmani şi fără multe perspective,mare parte din „Gladiatori” au ajuns oameni cu ambiţii. Szoby le-a deschis sufletul,a scos la iveală fondul lor bun şi i-a ajutat să se dezvolte. Poate că ar fi mai mulţi copii ca ei,dacă i-ar da cineva o mână de ajutor inimosului profesor.

Oricum,el nu se dă bătut. A iniţiat un program şi pentru copiii cu handicap locomotor. Unii,imobilizaţi de mulţi ani în scaun cu rotile,au reuşit prin tenacitatea profesorului să facă primii paşi. Ce şi-ar mai putea dori un astfel de om? Visul lui Szoby este să-i vadă în sală pe copiii de bani gata.

„I-a văzut toată lumea cum trec cu Jeep-urile pe roşu şi nu respectă nicio regulă. Legea-i pentru proşti şi pentru săraci. Eu aş vrea să le văd muşchii aici,în sală,să-i văd cum se descurcă. Ar avea multe de învăţat.”

Onoarea,bunul cel mai de preţ

Ce învaţă „Gladiatorii” de la Szoby? Ne-o spune chiar el:„Îi învăţ că tot ce avem mai de preţ este onoarea. Dacă o pierzi,e pentru toată viaţa. Şi cei mai răi devin cei mai buni,pentru că au energie,au iniţiativă,au mijloacele. După o vreme,nu mai sunt violenţi şi nu se mai întorc în mediul infracţional,pentru că nu-şi mai găsesc locul acolo. Am un băiat,Alexandru,crescut la Casa de copii. A intrat la trei facultăţi,frecventează două şi munceşte şi opt ore pe zi. Ştii cum poate? Fiindcă e învăţat să lupte,dar acum luptă pentru el!”

Final? Nu există!

Pentru omul care a cules din stradă hoţi şi copii ai nimănui sau care a înţeles drama micuţilor handicapaţi,condamnaţi la uitare şi singurătate,nu există decât tinereţe şi viitor.

Szoby nu are vârstă. Dacă o ţine aşa,s-ar putea să fie „condamnat” la tinereţe fără bătrâneţe. Şi s-ar putea să-i placă. I se potriveşte.