N-aduce anul ce aduce ceasul

Dorinţe de mai bine? Cine nu are... Doar că nu întotdeauna credem că le-am putea da viaţă. Să cunoaştem trei femei care au îndrăznit să facă o schimbare uriaşă în viaţa lor.

Mai citeşte şi:

7 paşi pentru a-ţi schimba destinul

Dragoste după 40 de ani? Se poate!

"Visam să am o familie fericită"Acum cinci ani,Anca (40 de ani) nu mai credea că-şi va întemeia o familie aşa cum visase dintotdeauna. Atunci l-a întâlnit pe William,la nuntaunor prieteni.„Îl remarcasem,dar nu m-am gândit să vorbesc cu el. Părea prea tânăr”,povesteşte Anca.

După aceea,a aflat că el avea 44 de ani. Circumstanţele i-au adus împreună în următoarele zile:ea i-a fost ghid şi traducător prin Bucureşti. Dar a venit şi vremea ca William să se întoarcă în SUA. Anca era convinsă că el o va uita.

„Am fost însă plăcut surprinsă că m-a sunat destul de repede”,spune ea.„Am continuat legătura prin telefon şi prin Internet. I-am spus la un moment dat că,dacă vrea să mă cunoască mai bine,trebuie să mai vină o dată în România. Incredibil,dar a acceptat.”La a treia vizită,William a cerut-o de soţie.

„Am început să pregătim actele. Eu singură am căutat restaurant şi am stabilit nunta la biserică,pentru că el plecase între timp acasă”,povesteşte ea. „Cu ajutorul lui Dumnezeu,toate au fost gata la timp! Ne-am căsătorit,am fost în luna de miere,iar,la sfârşitul lui august,Will a trebuit să plece. Eu nu aveam încă viza,aşa că am rămas în Bucureşti.”

Abia după mai bine de un an de la căsătorie,timp în care el o vizita doar în concediu,Anca a primit viza şi a plecat spre noua ei casă. Şi,după doi ani,un alt vis frumos a devenit realitate:cei doi aşteaptă un bebeluş în luna mai.

"Să-mi schimb viaţa la 50 de ani? Imposibil!"

Corina (53 de ani) era asistentă medicală şi nu-şi imagina că viaţa ei s-ar mai putea schimba în vreun fel.

,povesteşte ea.

„Ca să-mi mai treacă timpul – sunt divorţată şi nu am copii – am început să fac cursuri de terapii complementare. Un prieten m-a întrebat atunci de ce nu mă înscriu la o facultate. "În niciun caz!",i-am răspuns.”Totuşi,un an mai târziu,Corina şi-a luat inima-n dinţi şi s-a înscris la Facultateade Psihologie.

A luat examenul şi aştepta un pic neliniştită începerea cursurilor.„Ei,şi atunci am avut marea surpriză să văd că îmi era uşor să învăţ,ba chiar îi întreceam pe colegii mai tineri,având mai multă experienţă de viaţă,dar şi pentru că ei se mai luau cu distracţiile.”

În prezent,a terminat cei trei ani de cursuri şi s-a înscris la un master de consiliere psihologică. „Toată viaţa,prietenii mi-au cerut sfatul. În curând,voi câştiga bani din asta. Totodată,cursurile m-au făcut să-mi rezolv şi problemele mele”,povesteşte ea.

"Îmi doream să merg la lucru cu drag"

Angela (41 de ani) tocmai se despărţise de soţ şi-şi creştea singură copilul.

,povesteşte ea. Cineva i-a spus că la S.O.S. Satele Copiilor se angajează

. Angela nu se credea în stare să treacă de interviuri,dar,după câteva luni,şi-a luat inima-n dinţi şi şi-a depus CV-ul. A trecut cu bine peste selecţie şi a fost angajată întâi ca ajutor de mamă socială şi,apoi,după un an,s-a mutat singură într-o casă,cu fiul ei şi cu alţi şapte copii,de care avea grijă.

Astfel,dorinţa ei mai veche de a avea o familie mare se împlinise. „Văd că m-am schimbat mult în bine de când lucrez aici. Am şi o relaţie foarte bună cu fostul soţ.”Totuşi,„cea mai mare satisfacţie este să văd că aduc bucurie în sufletele acestor copii care au suferit mult”,mărturiseşte Angela.