„Nu poate juca, de-abia dacă poate dansa!” Cum a pierdut Fred Astaire primul lui casting

Ne-a uimit pe toţi în momentul în care a reuşit să danseze pe tavan sau să combine step-ul cu mişcările de ballroom şi balet într-un mod atât de inedit, însă Fred Astaire n-a avut succes din prima, dimpotrivă. Au existat specialişti care l-au catalogat mediocru şi care nu vedeau în el vreun potenţial semnificativ.

În momentul de faţă, există numeroşi dansatori care şi-au inspirat mişcările din dansul lui Fred Astaire, care avea o eleganţă, viteză şi precizie fantastice pe ringul de dans. Odată apărut pe micul ecran, legendarul artist a devenit “cel mai popular dansator din istorie”, conform The Washington Post.

A fost cât se poate de entuziast pe ringul de dans, câutând adesea noi provocări pentru el. În "Royal Wedding" (1951) a dansat pe pereţi, în "Swing Time" (1936) a dansat cu umbra lui, iar, în "Royal Wedding", a dat dovada excelenţei sale pe o navă care se mişca constant.    

Cei mai mulţi ţin minte duetul pe care îl făcea cu Ginger Rogers, cu toate că cei doi nu se înţelegeau tot timpul bine, şi avea numeroase obiceiuri ciudate, de la a-şi ascunde degetele de la mână atunci când dansa, până la a-şi cumpăra hainele doar din Londra. Însă există şi alte secrete despre viaţa lui profesională!

În momentul în care Hollywoodul şi-a deschis porţile şi pentru dansatori şi muzicieni, în 1927, Fred şi Adele Astaire erau pregătiţi să arate întregii lumi de ce erau în stare. După ce obţinuseră un succes remarcabil pe Broadway şi West End-ul britanic, s-au încumetat să dea o probă pentru filmul "Funny Face". Însă întreaga experienţă n-a fost o victorie pentru ei!

După cum scria şi Clive Barnes în Dance Magazine, producătorii n-au plăcut-o deloc pe Adele, iar pe Fred în considerau nepotrivit, susţinând că “Nu poate juca. Nu poate cânta. De-abia dacă poate dansa!”.

Norocul lui Astaire a fost că, după un aşa eşec, când primul casting din viaţa lui a fost pierdut, David O. Selznick, şeful studioului RKO, care a devenit ulterior director la MGM, a văzut potenţialul în Fred, catalogându-l "Unul dintre cei mai mari artişti din prezent". Selznick a trimis o scrisoare asistenţilor RKO, în 1933, în care îl lăuda pe cel care avea să devină unul dintre cei mai mari dansatori din toate timpurile.

Pe lângă aprecierile pe care acesta le-a avut în privinţa lui Fred, a mai menţionat şi faptul că dansatorul avea urechi mari şi o bărbie nedefinită. Cu toate astea, farmecul lui Astaire i se părea incontestabil, lucru care a făcut posibilă semnarea unui contract între MGM şi dansator în valoare de 1.500 de dolari pe săptămână timp de trei săptămâni. Iar aceasta a fost  doar începutul unei cariere de excepţipentru Fred Astaire!

foto - You Were Never Lovelier (1942), The Band Wagon (1953)