Paula Herlo: «M-am dus acolo unde m-a împins viaţa»

Ea este jurnalistul iscoditor care ne face să-i aşteptăm cu nerăbdare reportajele de la ProTV. Este inimoasă, mereu gata să-şi ajute semenii. Într-un cuvânt: Paula.

Dacă nu era televiziunea,ce meserie ar fi practicat Paula Herlo acum?Habar n-am! Probabil că aş fi fost ingineră,pentru că am terminat o facultate de profil. Prea multe oportunităţi într‑un oraş mic,aşa cum este Aradul,nu prea sunt. Însă,dacă privesc la prietenii mei de acasă,mă gândesc că m-aş fi alăturat valului de mici întreprinzători. Un butic de cartier tot îmi deschideam!

A fost greu,pentru că peste tot se vorbea mai tare decât eram obişnuită,iar oamenii se certau mai des. Dar,cu timpul,am devenit dintr-o ardeleancă tăcută o voce care se face auzită.

Am ajuns pe scenă destul de repede şi am bâiguit ceva,mulţumind Academiei şi colegilor. Apoi am făcut fotografii,m-am îmbrăţişat cu o parte din echipa cu care eram la New York,după care m-am aşezat pe scaun,ţinând strâns premiul în mână. Atunci am avut un declic.

Le sunt recunoscătoare colegilor cu care am făcut proiectul recompensat cu cel mai important premiu în televiziune:Emmy.

Campania a fost iniţiată de Asociaţia „Salvează Vieţi”,iar eu sunt una dintre vocile care le fac cunoscut mesajul. Vrem să strângem un milion de euro,bani cu care vom construi cel mai performant Centru de Diagnostic şi Tratament pentru cancerul la copii. Eu,care am vorbit în multe reportaje despre dramele acestora,am simţit că este momentul să ajut la îmbunătăţirea sistemului sanitar pe care l-am criticat de multe ori pentru că nu oferă şanse egale la tratament.

Fiecare dialog cu un copil suferind de cancer este o lecţie de viaţă. Ei,mai mult decât noi,oamenii mari,îşi duc boala cu demnitate şi cu mult curaj. N-o să uit niciodată imaginea unui băieţel,Claudiu,care-i ştergea lacrimile mamei lui. Din curajul lor,prind şi eu curaj.

Da,şi de la fiecare am învăţat câte ceva. De la unii ce este omenia,iar de la alţii ce înseamnă să-ţi fie dor de ţară.

Sistemul sanitar,pentru că gradul de civilizaţie al unei ţări stă în educaţie şi în sistemul de sănătate.

Moda. Urmăresc colecţiile noi,citesc bloguri de fashion şi mă bucur de cumpărături.

Mă împac bine doar de Sărbători. Atunci am mai mult timp,sunt relaxată şi mă bucur de momentele mele în bucătărie.

Nu cred că există o reţetă. Eu ştiu sigur că m‑am lăsat purtată de val. M-am dus acolo unde m-a împins viaţa şi nu mi-a părut rău. Nu mi-a fost mereu uşor,dar n-aş schimba nimic.

Vă pot spune că am găsit bărbatul visat.

Cred că ierţi cât ierţi până vine un moment când nu mai poţi să faci acest lucru.

N-am! Pot să trăiesc în orice condiţii. Nu sunt legată de obiecte,ci de oameni. Mi-ar fi greu să trăiesc fără familia şi fără prietenii mei.