Portretul unei învingătoare în lupta cu cancerul
Şi cei mai curajoşi oameni sunt doborâţi de suferinţa fizică. Cu toate acestea, Camelia Barbu a supravieţuit unor încercări grele şi şi-a schimbat complet stilul de viaţă. Te invit să citeşti o poveste frumoasă despre cum să-ţi păstrezi mereu vie speranţa!
Am cunoscut-o întâmplător pe Camelia în această iarnă. Nu-şi trădează cele 66 de primăveri şi trăieşte fericită în casa ei frumoasă din comuna Cernica,de unde răsăritul de soare pare o încununare a perfecţiunii. În atmosfera tihnită a sufrageriei cu pian şi cu un aer elegant,am gustat şi cele mai bune feluri de mâncare vegane. Din vorbă în vorbă,mi-a povestit cum a înfruntat chinurile unei boli crunte şi cum a trecut la o altfel de alimentaţie.Un stil de viaţă nesănătosDupă ce o lungă perioadă a avut propria firmă de comerţ,Camelia a decis în 2003 să-şi încheie activitatea. Părea că o să aibă parte de linişte,dupăce se dedicase atât de mult muncii. În teorie,suna bine,numai că între timp s-a apucat de construirea casei. Tot timpul şi-l petrecea supraveghind construcţia şi amenajarea grădinii,unde visa pomi şi verdeaţă din belşug. „Nu beam nici apă şi nici nu mâncam în timpul zilei,abia seara cinam cu soţul meu. Meniul era format din cartofi prăjiţi,carne şi alte combinaţii nesănătoase de alimente“,povesteşte Camelia.Un prim semnal de alarmă...Prin 2008,Camelia se simţea tot mai slăbită. Era mai tot timpul balonată şi se lovea tot mai des de neplăcerile provocate de constipaţie şi hemoroizi. Şi-a făcut câteva analize de sânge,dar acestea n-au arătat că ar fi vreo problemă.
Camelia a început să fie tot mai atentă la stările ei. Bănuia că ceva nu e în regulă,aşa că a început să se palpeze pe abdomen,în dreptul colonului. A simţit o formaţiune tare. Şi-a sunat nişte prieteni din Buzău,care au o clinică privată,şi le-a spus că este aproape sigură că are o tumoare la colon. Totul a fost confirmat câteva zile mai târziu,când i s-a spus că trebuie să facă o operaţie,pentru a fi eliminată tumoarea.
Camelia s-a internat la Fundeni,a fost operată,dar complicaţiile n-au întârziat să apară. În tot acest timp,a fost îngrijită de o prietenă,deoarece n-a vrut să-i spună soţului prin ce trece. „Operaţia a plesnit în mai multe locuri,am fost îngrijită necorespunzător şi eram într-o stare jalnică:foarte slabă şi împăcată cu gândul că mi se apropie sfârşitul. Voiam doar să suport totul cu demnitate“,îşi aminteşte Camelia.
Intubată şi cu perfuzii în mâini,n-a vrut să renunţe la luptă. A mers la Buzău,unde a fost îngrijită de un doctor cu suflet mare,care i-a curăţat puroiul care se închega frecvent. Camelia a fost la un pas de a rămâne fără picior,din cauza infecţiei care se răspândea în organism. „Chiar şi în aceste condiţii,n-am vrut să mă vadă ceilalţi tristă. De fiecare dată când venea să mă consulte,doctorul se întreba de unde-mi găsesc puterea să zâmbesc“,mărturiseşte ea.
Au urmat momente greu de descris. Soţul Cameliei a făcut o depresie cumplită şi,chiar dacă ea încerca să-l liniştească şi să-i spună că se simte mai bine,el era neîncrezător. Cu timpul,pacienta a început să se pună din nou pe picioare şi a renunţat definitiv să mănânce carne.
N-a fost uşor,dar Camelia spune că Dumnezeu şi-a întors faţa spre ea şi i-a dat o nouă şansă la viaţă. Acum este vegetariană,dar,după cum spune,odată ce te deprinzi cu obiceiurile sănătoase,nu mai pare greu să ţii regimul vegan.