Povestea adevărată a lui Suleiman Magnificul

29 martie 2015   Viață de vedetă

Suleiman Magnificul nu este doar un personaj de serial turcesc excepţional realizat. El a fost sultanul care şi-a asigurat locul în galeria personalităţilor de excepţie ale istoriei, având destinul unui personaj de legendă ce a trăit într-o lume aparte, cu palate somptuoase, pietre preţioase, moschee măreţe, bătălii şi jocuri de putere.

Suleiman I este exponentul unei epoci de aur a Imperiului Otoman,aflată sub semnul frumuseţii şi rafinamentului,dar şi un mare conducător care,la momentul morţii sale,a lăsat imperiul drept una dintre marile puteri ale lumii. El a cucerit marile oraşe musulmane Mecca,Medina,Ierusalim,Damasc şi Bagdad,multe dintre provinciile Balcanice şi mare parte din Africa de Nord. Expansiunea sa în Europa a făcut ca poporul turc să fie o prezenţă puternică în balanţa de putere europeană. Despre Suleiman I s-au scris volume întregi,aşa că nu ne propunem să-l cuprindem în câteva rânduri,ci doar să-l cunoştem mai bine.  

Roşu şi auriu-culorile sângelui şi ale bogăţiei

Dacă ar fi să-l gândim pe Suleiman Magnificul doar prin prisma celor văzute în serial,am avea o imagine trunchiată şi idealizată. Marele sultan nu era un bărbat frumos. Bartolomeo Contarini,pe atunci trimisul Veneţiei la Înalta Poartă,îl descrie astfel:„În vârstă de 26 de ani,el este înalt,dar slab,cu un ten delicat. Gâtul său este puţin prea lung,faţa lui este îngustă,iar nasul său e acvilin (coroiat). El are o uşoară mustaţă şi o barbă scurtă;totuşi are o prezenţă agreabilă,chiar dacă pielea are tendinţa de a deveni palidă“. Iar într-un tablou pictat de Tizian probabil mai târziu,Suleiman nu mai are barbă şi poartă un turban imens şi un caftan împodobit cu nasturi cu perle şi mâneci brodate – ceea ce nu prea seamănă cu somptuoasele caftane cu fir de aur văzute în film. Unii istorici susţin că,în tinereţea sa,Suleiman l-a admirat nespus pe Alexandru cel Mare şi viziunea imperială a acestuia i-a influenţat aspiraţiile de măreţie pentru ceea ce avea să devină,sub mâna sa de fier,vastul Imperiu Otoman.

Amestec fascinant de bărbăţie şi sensibilitate

Suleiman a trăit destinul unui prinţ renascentist,domnind 46 de ani plini de glorie,dar şi de frici uzurpatoare. În spatele luptătorului invincibil cu un imperiu imens,s-a aflat şi un amant pasional. Inima lui a fost cucerită de Roxelana,o sclavă din Rutenia,cea binecunoscută şi sub numele de sultana Hurrem (o brunetă frumoasă,după cum apare în picturile epocii). Interesant este că a şi făcut-o regină într-o lume în care asta părea imposibil. Nebun de dragoste pentru Roxelana,Suleiman i-a dedicat iubitei sale poezii deosebit de frumoase. Sultanul a fost un amestec paradoxal de bărbăţie şi vitejie – dovadă fiind războaiele în care trecea prin foc şi sabie păgânii – cu sensibilitate,căci poezia şi talentul de bijutier au trecut graniţele timpului său.

Legiuitorul şi reformatorul cu minte strălucită

În Occident,a fost cunoscut sub numele de „Magnificul“,dar în imperiul său i s-a spus „Legiuitorul“  fiindcă,aşa cum afirmă şi istoricii,Suleiman a fost „un mare legiuitor şi un exponent mărinimos al justiţiei“. Sultanul a oferit o atenţie deosebită situaţiei supuşilor creştini care lucrau pământul spahiilor şi a jucat un rol important în protejarea evreilor din imperiul său. În domeniul impozitării,a introdus taxe pe bunuri şi pe producţie (pe animale,mine,profituri comerciale) şi taxe de import-export.

Poezie de dragoste scrisă pentru sultana Hurrem

„Iubita mea,luna mea strălucitoare,Cel mai bun prieten al meu,cea mai frumoasă dintre sultane.Motivul vieţii mele,Paradisul,vinul meu…Primăvară,veselia mea,sensul zilelor mele,zâmbetul meu,trandafir…Izvorul fericirii,gustul băuturii mele,lumină strălucitoare,Portocaliu,rodie,lumina nopţilor şi a camerei mele,Zahărul,comoara mea,neatinsă de nimeni pe lume…Sfânta mea,Sultana Egiptului din sufletul meu,sensul existenţei mele,Mai preţioasă decât Istanbul,Karaman,Rum şi Anatolia;Bagdadul meu…Cea cu părul frumos,sprâncene arcuite,iubita mea care stârneşte certuriDoar cu strălucirea ochilor,sunt bolnav!Dacă voi muri,păcatul va fi al tău,Fiindcă mi-ai intrat în sânge ca un calvar,Ajută-mă,iubita mea care nu eşti musulmanăVoi aştepta la uşa ta şi te voi înălţa în slăviCa şi cum pentru asta aş fi venit pe lume.Cu sufletul trist,cu lacrimi în ochi,eu sunt Îndrăgostitul,Sunt omul iubirii,s-a întâmplat ceva cu mine… “

Mai multe