Povestea incredibilă a primei ceasornicărese olandeze Corrie ten Boom. A salvat 800 de evrei din Holocaust

Pe o perioadă de nu mai puţin de 4 ani, Corrie ten Boom şi familia ei şi-au folosit casa din Olanda ca ascunzătoare pentru evreii care fugeau de nazişti.

În casa lor de deasupra magazinului familial din oraşul olandez Haarlem, ceasornicarii ten Boom aveau un secret: construiseră o cameră în care Corrie, sora şi tatăl ei au primit, de-a lungul a 4 ai pe parcusul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 800 de evrei. Familia de ceasornicari s-a alăturat rezistenţei olandeze după ce Germania a invadat Ţările de Jos în anul 1940 şi au ajutat refugiaţii evrei. Din nefericire, peste 4 ani, un informator i-a trimis pe nazişti direct la uşa lor.

Corrie ten Boom, prima femeie ceasornicar autorizată din Olanda

A fost cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei ei. Erau calvinişti în Biserica Reformată Olandeză, care punea accentul pe slujirea faţă de alţii. După moartea mamei şi o poveste de dragoste eşuată, ten Boom a decis să calce pe urmele tatălui ei. Şi-a ajutat multă vreme tatăl la administrarea magazinului său, apoi a decis că vrea să înveţe să repare ceasuri şi a găsit un menton foarte bun în tatăl ei. Pentru a deveni ceasornicar, a urmat chiar şi o şcoală specială. În 1922, Corrie ten Boom a devenit prima ceasornicară autorizată din Olanda. Pe lângă faptul că şi-a ajutat tatăl la conducerea magazinului, a înfiinţat un club pentru tinere, care oferea instruire religioasă şi cursuri.

Existenţa paşnică a familiei ten Bloom a fost întreruptă de războiul care s-a întins până în Olanda, în anul 1940. În luna mai a acelui an, în decurs de 7 zile, totul s-a schimbat pentru Corrie ten Boom şi ai ei. Naziştii au invadat Olanda pe 10 mai. În scurt timp, ţara a devenit un loc periculos pentru cetăţenii evrei. Arestările cetăţenilor evrei au devenit din ce în ce mai frecvente şi au fost trimişi cu miile în lagărele de concentrare. Dacă ten Boom se întâmpla să aibă clienţi evrei, le livra ceasurile, astfel încât să nu fie nevoiţi să iasă.

Credinţa membrilor familiei ten Boom le-a impus să se opună naziştilor

În calitate de membri ai Bisericii Reformate Olandeze, întreaga familie ten Boom credea în egalitatea tuturor fiinţelor umane înaintea lui Dumnezeu. Îi respectau în mod special pe evrei ca făcând parte din „poporul străvechi al lui Dumnezeu”, după cum spuneau ei. Atunci când o evreică le-a cerut ajutorul, nu s-au gândit de două ori. Curând, s-a dus vestea generozităţii lor şi mai mulţi evrei au apărut la pragul casei lor.

Familia a gândit o cameră secretă în dormitorul lui Corrie

Camera nu era mai mare decât un dulap, dar putea găzdui vreo 6 persoane. Avea un mic sistem de ventilaţie pentru a le aduce aer proaspăt. Unii au stat acolo vreme îndelungată, alţii doar câteva zile. Chiar dacă uneori atmosfera din casă era veselă, pericolul era prezent şi se apropia tot mai mult. Pe 28 februarie 1944, chiar a ajuns la uşa lor.

Corrie ten Boom, trădată de un informator olandez

Pe 28 februarie 1944, naziştii au făcut o percheziţie în casa familiei ten Boom ca urmare a reclamaţie făcute de un informator olandez. I-au interogat pe cei din casă, pe Corrie, pe sora şi tatăl ei, apoi i-au arestat. Totuşi, n-au găsit niciodată evreii ascunşi în camera secretă.

Cu 10 zile înainte ca tatăl lui Corrie să moară, pe când el avea 84 de ani, unul dintre gardienii din închisoarea Scheveningen i-ar fi spus că ar vrea să-l elibereze, dar el a spus că va continua să deschidă uşa casei lui oricui va avea nevoie de ajutor. După alte câteva luni de la moartea tatălui, Corrie şi sora ei au fost trimise în lagărul de concentrare Vught. În luna septembrie, au fost transferaţi din nou, în renumitul lagăr Ravensbrück, care fusese construit special pentru femei. Acolo le-a fost cel mai greu, mai ales că gărzile naziste îşi foloseau prizonierii pentru experimente. Între 1939 şi 1945, peste 100.000 de femei au murit acolo, inclusiv sora lui Corrie. Aceasta s-a îmbolnăvit şi a murit la 59 de ani.

Cu puţin noroc, în urma unei eroari clericale, Corrie ten Boom a fost eliberată la 12 zile după moartea surorii ei. Nu a aflat despre greşeală decât mai târziu. După plecarea ei, toate femeile din grupa ei de vârstă au fost trimise în camera de gazare.

„Dumnezeu ne va da dragostea pentru a ne putea ierta duşmanii‟

După ce a părăsit lagărul, Corrie ten Boom s-a îndreptat spre casă. Totul se schimbase, mai puţin ea. După încheierea războiului, a deschis un centru de reabilitare pentru supravieţuitorii lagărelor de concentrare. A dus mai departe ultimele cuvinte ale surorii ei: „Dumnezeu ne va da dragostea pentru a ne putea ierta duşmanii”.

În următorii 30 de ani, Corrie ten Boom a călătorit în peste 60 de ţări pentru a vorbi despre puterea iertării. Când a murit la 91 de ani, în aprilie 1983, în aceeaşi zi în care s-a născut, primise deja din partea statului israelian recunoaşterea eforturilor făcute de ea şi ai ei pentru a-i ajuta pe evrei în timpul Holocaustului. Faptul că s-a stins în aceeaşi zi în care s-a născut este văzut în iudaism drept o binecuvântare pentru cei care şi-au îndeplinit misiunea pe Pământ.