Povestea unor obiecte cu suflet

29 decembrie 2011   Viață de vedetă

Din primele zile de decembrie, atmosfera Crăciunului ia în stăpânire încet - încet oraşul. Încep târgurile cu podoabe pentru brad şi pentru casă, cu bunătăţi îmbietoare, şi totul seamănă cu un basm actualizat prin strădania unor oameni pricepuţi.

Cred că fiecare dintre noi are nostalgia Crăciunului din copilărie. Cu această nostalgie am pornit spre târgul de la Sala Dalles din Bucureşti:voiam să redescopăr acele obiecte care mă bucurau atât de mult când eram copil. 

Aşa le-am descoperit pe Amalia şi pe Rodica şi decoraţiunile speciale create de ele.

Coroniţe cu... puteri terapeutice

Amalia Dumitrescu,o tânără venită tocmai din Ţara Bârsei,este la fel de delicată ca şi decoraţiunile pe care le face.

Vorbeşte cumpătat şi povesteşte cu o anumită religio­zitate despre cum a reînviat tradiţia decoraţiunilor de Crăciun.

Cu 6 ani în urmă,a descoperit că familia ei,care locuieşte lângă Braşov,are rădăcini săseşti şi printre obiectele moştenite de la bunici a găsit unele speciale pentru brad.

Aşa a început pasiunea pentru obiectele de decor din mirodenii.

„Cuişoarele,scorţişoara,anasonul stelat,coriandrul,santalul,chimenul,susanul şi toate celelalte din care sunt făcute decoraţiunile mele au şi puteri terapeutice”,ţine Amalia să ne precizeze.

Unicate făcute cu dragoste

„Nu urmăresc neapărat să am vânzări spectaculoase. Vreau ca aceia care cumpără aceste decoraţiuni să ştie că duc acasă un cadou special. Ele sunt o bucăţică de natură,purifică aerul şi redau buna-dispoziţie cu aroma lor discretă”,îmi spune protagonista reportajului meu,apoi ia cu delicateţe fiecare obiect şi-mi povesteşte cum împodobeau saşii globurile de brad sau bucheţelele pentru  mese cu dantelă flamandă.

Bucuria de a crea şi de a dărui

Spre deosebire de Amalia,Rodicăi Ionescu din Bucureşti îi place de când se ştie să facă bijuterii,haine şi decoraţiuni interioare.

Plăcerea şi căldura cu care-ţi vorbeşte,de parcă i-ai fi prietenă de o viaţă,se regăsesc în fiecare obiect făcut de ea.

Căci asta îşi doreşte cel mai mult:să dăruiască bucurie şi o parte din sufletul ei. După cum mărturiseşte,numai pantofi n-a făcut.

În rest,le-a încercat pe toate! A început de prin studenţie cu lucruri simple:cercei,brăţări şi apoi,tot felul de bijuterii.

Acum un an,a renunţat la serviciu,era profesor de pei-sagistică,pentru ­a-şi urma pasiunea.

Recunoaşte însă că n-ar fi reuşit să facă nimic,fără susţinerea familiei. 

Pentru Rodica,obiectele de Crăciun sunt ca nişte bijuterii

Îngeraşi diafani şi obiecte de mătase

Obiectele create de Rodica sunt vesele şi pline de culoare. Când cumperi ceva de la ea,fii sigură că porţi la urechi,la încheietura mâinii sau duci acasă o parte din bucuria ei.

Sunt decoraţiuni din mătase,din lemn,din plante uscate,tul şi fetru.„Cele mai mari fane sunt fiica mea de 18 ani,Andreea,şi mama mea. Nu e uşor să ai o astfel de afacere,dar pe mine mă face fericită bucuria femeilor ­care-mi cumpără bijuteriile”,mărturiseşte Rodica.

În loc de epilog

Să vă mai spun că am plecat cu sufletul plin de emoţie şi de bucurie? Şi că am regăsit un strop din Crăciunul copilăriei mele?

Îmi doresc să vă fi transmis şi vouă,cititoarelor revistei,fericirea şi pasiunea eroinelor acestui reportaj.

Poate vă inspiră şi vă încurajează să vă începeţi o mică afacere sau  să vă urmaţi un vis care încă vă aşteaptă.

Mai multe