Revelioanele lui Dan Negru, unul în România şi două peste Prut: „Moldova are un public mult mai pretenţios‟

Pentru a 22-a oară, vom trece cu el în noul an. La televizor. Aşa cum îi stă bine unui entertainer de modă veche, dar cu glume updatate. În luna decembrie, Dan Negru a filmat, cum face de mulţi ani încoace, 3 revelioane, unul pentru români şi două pentru moldovenii de peste Prut: Revelion pe stil nou şi pe stil vechi.

În interviul oferit în exclusivitate revistei „Click! pentru femei‟, Dan ne-a povestit lucruri pe care nu le ştiam despre familia lui, despre naveta Bucureşti-Chişinău, experienţele care l-au marcat în 2021, cum este publicul român faţă de cel moldovean şi multe altele.

Devine un clişeu familiar să spui că Dan Negru e omul care aduce Revelionul. Practic, fără el, nu ne-am distra la fel. Am vrut să aflăm care e secretul longevităţii sale în media şi în ce cheie îşi acordează succesul şi dincolo de Prut, la Chişinău, unde basarabenii l-au îmbrăţişat ca fiind unul de-al lor. Dar şi cum e Dan, cel de acasă şi cel căruia, paradoxal, nu-i place să apară în interviuri televizate.

De peste 20 de ani, telespectatorii Antenei 1 trec în Noul An cu tine. Practic, tu eşti omul care aduce Revelionul. Cum faci ca emisiunea ta de la trecerea dintre ani să nu fie un concept uzat?

Normalitatea înseamnă şi continuitate. Nouă ne plac schimbările haotice, cu orice preţ. Schimbăm miniştri săptămânal, antrenorii de fotbal zilnic, totul e în schimbare mereu. Lumea civilizată e mai calmă şi mai ataşată unor tradiţii. Asta am încercat, să aduc liniştea şi calmul prin continuitate. Măcar de Revelion.

Totuşi, după atâţia ani de televiziune, ai şi deja-vu-uri profesionale?

Da. Am şi nu mă deranjează, dimpotrivă, le transform în atuu-uri. Mă bucură când aud de la generaţii diferite „am crescut cu emisiunile tale“. Asta înseamnă continuitatea de care avem nevoie în multe domenii. şi asta ne lipseşte.

Ce prinde cel mai bine la public şi ai tot repetat şi ce nu ai mai face niciodată într-un program TV?

Publicul de la noi e într-o schimbare continuă de la o zi la alta, pentru că aşa e societatea. Zilele trecute m-am dus la un atelier de reparat biciclete pe care-l ştiam în zona Unirii. S-a mutat. Nu e nimic stabil şi aşa e şi publicul TV. Eu însă am privilegiul că pot să nu repet greşelile din România în Moldova, la Chişinău, unde lucrez de vreo 15 ani. Ce am greşit aici nu repet acolo. Profesional, e un lucru care mă ajută mult.

Cum e să filmezi în aceeaşi lună 3 revelioane (unul în România şi două în Republica Moldova, pe stil nou şi pe stil vechi)?

Moldova are un public mult mai pretenţios, pentru că e un public bilingv, toţi vorbesc şi română, şi rusă, aşa că, pe lângă programele televizunilor moldoveneşti, ei le înţeleg şi pe cele ruseşti. De asta programele de Sărbători sunt duble acolo, dar mă bucură în fiecare an când le fac. Sunt tradiţii diferite, care se regăsesc şi în programele TV de sărbători din Moldova. E o experienţă interesată pe care o fac de multi ani.

Cum e să faci televiziune în Republica Moldova faţă de România?

Oarecum obositor, dar şi fascinant în aceeaşi măsură, pentru că totul e la dublu. Aşa cum dau acest interviu, aşa dau interviuri sau fac şedinţe foto pentru piaţa media de acolo. Adeseori, când primesc telefoane de la colegi din presă şi nu recunosc accentul, întreb: sunteţi din Chişinău sau din Bucureşti? E ca şi cum ai avea două familii. Echipe de producţie diferite, jurnalişti diferiţi, lumi diferite, în care eu joc acelaşi rol, în aceeaşi limbă. Cei de acolo nu ştiu nimic din ce fac eu aici, pentru că televiziunile româneşti nu se văd în Moldova, după cum nici cei de aici nu cunosc programele moldoveneşti, pentru că ele nu se văd în România. Un Negru la dublu.

Te-am văzut la „40 de întrebări‟ cu Denise Rifai şi părea că te-ai distrat destul de bine. Ce întrebare ar fi trebuit să-ţi pună şi nu ţi-a pus?

Ha! ha! Orice întrebare mi-ar pune oricine în anii ăştia ai mei de media, destul de mulţi, am învăţat să o dau cotită, să ies din orice încurcătură, orice ar fi. Nu am probleme cu întrebările, dar nu sunt un mare admirator al apariţiilor TV, de asta nici nu apar des în alte programe TV. Nu cred mult în expuneri inutile, să apari doar de dragul apariţiei. De asta am şi refuzat până acum orice apariţie în podcasturi, care cred că şi-au atins limita în interviuri, pentru că au epuizat invitaţii.

În ce ritm faci naveta Bucureşti-Chişinău?

Acum nişte ani, o făceam săptămânal, pentru că aveam emisii live. Anul ăsta filmez o dată pe lună mai multe episoade. Dar, de la anul, se pare că revin la producţii live şi, cel mai important, probabil la pachet cu România. Dar asta e o poveste pentru mai târziu. Nu e grea naveta asta, durează o oră cu avionul şi eşti in Chişinău. Cât aş face până acasă, în Timişoara. România Mare nu e, totuşi, chiar atât de mare pe cât ne-am dori noi.

Având în vedere că emisiunile sunt înregistrate, ce faci tu pe 31 decembrie, la 12 noaptea? Mergi la prieteni, vin ei la tine, stai doar cu familia, pleci în străinătate?

Depinde de locul unde mă prinde Revelionul. Am avut ani în care eram plecat în vacanţe, alţii în care eram pe scenă, alţii în care stăteam acasă cu ai mei. Depinde de ani. Încă nu am stabilit un program final anul ăsta, pentru că totul se schimbă de la o zi la alta, e o perioadă în care nimic nu mai e sigur.

Cum e Dan Negru de la finalul lui 2021?

A fost un an care mi-a adus o experienţă incredibilă legată de încrederea în oamenii în care am crezut, povestea m-a marcat şi m-a schimbat total şi o voi povesti atunci când o sa fiu pregătit să o fac. Încă nu am puterea să o povestesc, pentru că încă nu mi-am revenit. Dar a fost anul în care am simţit energia familiei, ea m-a salvat din prăpastia în care era să ajung. Povestea e teribilă, dar e de povestit mai târziu.

Crezi în zicala „Nu aduce anul ce aduce ceasul‟?

Am păţit-o adeseori. Da, cred că zicalele au sămânţă de experienţă. Eu am trăit anul ăsta, 2021, multe zicale, cât pentru toată viaţa şi am avut parte de confirmarea lor în realitate. Dar ce e val ca valul trece. Uite, altă zicală bună. Ha! ha!

Ce ţi-a adus şi ce ţi-a luat pandemia?

Nici nu mi-a adus nimic, nici nu mi-a luat nimic. Doar că n-am înţeles nimic din anii ăştia. Nu eram un om social, nu suntem o familie dependentă de evenimente sociale, aşa că n-am pierdut nimic. Dar n-am înţeles nimic din brambureala asta şi cei care trebuiau să o facă n-au ştiut deloc să explice. A fost un haos de prost gust, din care n-am înţeles nimic.

Nu ştiu cât de zgârcit eşti, dar aş vrea să ne spui cât de darnic eşti, şi nu doar de Sărbători…

Cred că bunătatea se face în linişte şi în discreţie. Ne-a învăţat aşa Moş Nicolae, care dăruia în linişte şi pe ascuns. Butoaiele goale fac cea mai mare gălăgie. Cât despre zgârcenia proverbială, nu mă deranjează deloc articolele alea multe din presă pe subiectul ăsta. Dimpotrivă, le alimentez. Poate să fie şi ăsta un tip de educaţie financiară pentru unii.

Ca părinte, eşti prieten cu copiii tăi sau eşti un tată exigent?

Ne împărţim rolurile, eu şi Codruţa, soţia mea. Nu există un manual de creştere a copiilor, fiecare îşi dezvoltă într-un fel personalitatea şi nu suntem părinţii ăia disperaţi după educaţie de manual. Nici eu, nici soţia mea nu am fost crescuţi după reguli din cărţi şi nu am ieşit deloc rău.

Ei ce visează să ajungă când vor fi mari? Simţi că ai în casa ta un viitor „Next Star‟?

Cred că omenia e singura calitate care va avea valoare pentru generaţia lor. Toţi sunt deştepţi, ştiu limbi străine, ştiu totul despre online, citesc, socotesc. Sunt generaţii update, dar plus valoarea o va da omenia. E tot ce-mi doresc pentru Bogdan şi Dara. Asta va face diferenţa între ei în anii care vor urma.

Tu eşti omul care aduce în faţă talentele, care repune în lumină valorile, dar şi cel are face mişto de pseudovedete şi care ne bate obrazul că am uitat oameni importanţi, locuri emblematice… Eşti mai mult optimist sau mai degrabă pesimist în ceea ce priveşte viitorul?

Cred că trăim cele mai bune vremuri din istorie, bunicii mei au fost în război, mama si tata stăteau la coadă să-mi cumpere lapte şi, când eram copil, trebuia să ai grija ce vorbeşti, ca să nu te aresteze. Nimic din toate astea nu mai sunt azi. Sunt optimist! De noi depinde să vedem partea bună a vieţii!

@Antena 1