Teodora Dumitru scrie pe blogul său cu nasul, nu cu mâinile: „Cred că n-aş fi cine sunt azi fără acest diagnostic‟
Teodora Maria Dumitru are 21 de ani şi prin povestea ei vrea să îi inspire pe oameni să nu renunţe niciodată, oricât de grele ar fi încercările: „Ideea este să nu renunţăm, pentru că nu asta este soluţia‟, spune ea. A fost olimpică la şcoală, a luat examenul de bacalaureat cu nota 9,13, a reuşit să intre la Facultatea de Medicină, şi-a deschis un blog unde scrie aproape zilnic, iar toate aceste lucruri le-a realizat fără să scrie cu mâinile, ci cu nasul.
S-a născut într-o zi de martie, iar din primele clipe de viaţă, Teodora a fost un copil special. În timpul naşterii s-a petrecut o eroare, iar cordonul ombilical a rămas în jurul gâtului, ea primind scorul APGAR 3 (nota 3 la naştere). Lipsa de oxigen a avut repercusiuni asupra viitorului său, iar la vârsta de un an, a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală şi tetrapareză spastică. Diagnosticul său îi afectează partea motorie – Teodora nu poate merge (datorită kinetoterapiei, se poate deplasa susţinută) şi nu îşi poate folosi mâinile pe deplin. Tratament nu există momentan, pentru că încă nu s-a descoperit „transplantul de neuroni‟, de care ar avea nevoie. Nu şi-a dorit ca acest diagnostic să îi stea în drum, a vrut să aibă o viaţă normală şi crede că a reuşit: „Cred că nu aş fi fost cine sunt astăzi fără acest diagnostic. Nu l-am urât niciodată, pentru că este al meu, face parte din mine. Cum aş fi putut să resping ceva ce este al meu?‟, spune ea încrezătoare.
Visa să fie cântăreaţă, dar a ales medicina
Îşi dorea de mică să fie următoarea „Hannah Montana‟ şi să cânte pe marile scene, însă a realizat în clasa a 7-a că viaţa de vedetă nu i s-ar potrivi aşa cum este cea de medic. Ambiţia sa a ajutat-o să aibă note mari la şcoală, să meargă la olimpiade şi să reuşească să intre la Facultatea de Medicină, pentru a-şi înţelege mai bine corpul şi mintea. O fascinează tot ce ţine de corpul uman, mai ales când vine vorba de sistemul nervos. Medicina este „dragostea vieţii sale‟ şi îşi doreşte ca pe viitor să devină cel mai bun medic radiolog sau psihiatru: „Vreau să fiu un medic dedicat şi extrem de bun în ceea ce fac. Vreau să-mi setez noi obiective şi să fac tot ce mă face fericită‟, spune tânăra. După terminarea liceului, a dat examen de admitere la Facultatea de Medicină din Bucureşti, însă a realizat că universităţile din România nu sunt pregătite pentru studenţii cu dizabilităţi – nu există rampe, lifturi de acces, iar profesorii nu acordă timp suplimentar de scris, atunci când dictează. Aşa că a ales Facultatea de Medicină, din Madrid, locul în care se simte integrată în colectiv. A plecat în Spania alături de mama ei şi nu regretă niciun moment că a ales această facultate, departe de ţara ei natală. Spune despre oamenii din Spania că îi transmit multă energie pozitivă şi că sunt mai atenţi cu persoanele cu dizabilităţi. Iese des în oraş cu prietenii, la o cafea sau la un cocktail şi se simte în elementul ei, la fel ca orice tânăr de vârsta sa.
Scrisul, printre pasiunile ei
Pentru că nu îşi poate coordona mâinile, tânăra a găsit o modalitate inedită de a-şi exprima prin scris ideile, pe foaie şi pe blogul său. Scrie în fiecare zi cu nasul, iar toate poveştile ei se află pe pagina sa de Facebook, pe blogul „Teo on Wheels‟ şi pe pagina de Instagram: „Sunt povestioarea din viaţa mea. Am vrut să arăt că şi persoanele cu dizabilităţi pot duce o viaţă obişnuită, făcând toate lucrurile tipice pe care o persoană tipică le face. De aici a plecat Teo on wheels – blogul şi conturile mele de pe social media. Am început prin a-mi spune povestea şi continui cu tot ceea ce fac eu, ca tânără în scaun cu rotile. Dacă eu am reuşit, toată lumea poate‟, spune Teo.
Foto: Teodora Maria Dumitru
Instagram: @teoonwheels
Facebook: Teo on wheels