Tu ce faci cu timpul liber al copilului?

Într-o vineri, chiar spre sfârşitul vacanţei şcolare, m-am hotărât să văd cine-şi mai duce copilul la muzeu, într-un Bucureşti în care distracţiile pentru copii sunt multe şi strălucitoare, dar departe de cultură şi de educaţie.

Eram convinsă că voi găsi nişte săli pustii,prin care ar putea colinda cel mult doi-trei curioşi. Însă muzeul îmi rezerva o surpriză.

Chiar mai multe. Prima a fost furnicarul de copii,bunici şi de părinţi.

A doua surpriză a fost noua faţă a muzeului,cu totul modernă şi cu dotări de ultimă oră.

Muzeul,temă de vacanţă

Ioana Gheorghe a venit la Bucureşti din comuna Finta,de lângă Târgovişte,ca să-şi facă un control medical.

La cei 43 de ani ai ei,este pensionată pe caz de boală şi vine destul de des în Capitală.

De data aceasta,le-a luat şi pe fiica ei,Andreea,de 18 ani,şi pe nepoata ei,Georgiana,de 8 ani.

„Am terminat mai devreme vizita la medic şi m-am gândit să le fac fetelor o surpriză,să le aduc aici”,povesteşte Ioana.

Dacă este însă să o întrebi pe micuţa Georgiana ce a impresionat-o,ea răspunde timid:„Mi-au plăcut râsul şi elefantul. Şi ecranele acelea pe care le atingi şi se schimbă imaginea”.

E clar,infotouch-urile instalate peste tot şi ecranele uriaşe pe care poţi vedea filmuleţe cu animalele expuse,în mediul lor natural,îi cuceresc imediat pe cei mici.

Popas între Afganistan şi Iaşi

Spre deosebire de Ioana,Cătălin Amihăiesei tocmai s-a întors dintr-o misiune de 6 luni în Afganistan şi,pentru că este într-un concediu de câteva zile,şi-a dorit să aibă o zi întreagă numai cu fiica lui de 9 ani,Andreea.

După cum îmi povesteşte tatăl,programul zilei pare a fi ca la armată:două ore la Antipa,o oră de patinaj,apoi 1-2 ore la muzeul de Geologie unde este o expoziţie cu figurine din ceară.

Oare cum o fi fost pe vremea animalelor preistorice? 

După ochii strălucitori ai Andreei,vizita la muzeu este tot ce-şi poate dori un copil,într-o zi de vacanţă. Ce-a impresionat-o cel mai mult?

„Mi-au plăcut peştera şi craniile”,îmi răspunde ea curajos.

„Acum e la vârsta la care îi place tot ce este misterios şi îi dă fiori.

Eu am văzut muzeul acum vreo 20 de ani şi am vrut să-l vadă şi ea,mai ales că este cel mai mare muzeu românesc.

Noi ne uităm la multe emisiuni de pe National Geographic şi Discovery şi vizita aici o ajută să înţeleagă şi mai multe lucruri”,povesteşte tatăl.

Animalele,pasiune de familie

Sofia este o fetiţă de numai 4 ani,dar ştie deja să consulte animalele şi să le facă bine.

Suntem undeva în dreptul focilor şi dacă o întrebi ce i-a plăcut cel mai mult,îţi răspunde prompt că aceste frumoase mamifere de la Polul Nord,care se odihnesc pe banchiza de la Muzeul Antipa.

Ioana Gheorghe,cu fiica şi nepoata

În familia ei,pasiunea pentru animale este ereditară,căci mama,Adriana Ionescu,este medic veterinar şi,aşa cum se întâmplă în orice familie,i-a transmis fetiţei dragostea pentru animale.

Sofia,cu mămica ei,Adriana Ionescu

De ce a adus-o la muzeu?„Pentru că vreau să cunoască lumea vie,să ştie că există o mare diversitate,mai ales că la vârsta ei absoarbe orice informaţie.

Am dus-o şi la călărie,la patinaj,am mers la lecţii de engleză,vrem să o aducem şi la cursurile «Holy Molly» organizate aici,unde face tot felul de experimente.

Aşa îşi diversifică vocabularul,se deschide,înţelege mai mult din realitatea care o înconjoară”,povesteşte entuzismată tânăra mămică.

Cătălin Amihăiesei,cu fiica lui

În loc de epilog

Felul în care-ţi povestesc părinţii despre dorinţa de a le arăta copiilor muzeul şi de a le inspira pasiunea pentru natură m-a convins şi pe mine.

Aşa că mi-am făcut deja programul şi weekendul viitor îmi voi lua băiatul de mână şi-l voi aduce aici.