Viscri, satul românesc al Regelui Charles. Părăsit de localnici, iubit de monarhul britanic

Localitatea tipic săsească din comuna Buneşti, judeţul Braşov, este un sat transilvănean despre care a început să se vorbească din ce în ce mai mult după ce moştenitorul coroanei britanice a cumpărat o casă aici, în anul 1998.

Astăzi, când vorbeşti de Viscri, vorbeşti despre satul Regelui Charles. Casa cumpărată de acesta se află la numărul 163 şi este o locuinţă ţărănească tradiţională fermecătoare, parţial construită în 1777. În 1998, fostul Prinţ de Wales a achiziţionat casa prin intermediul fundaţiei sale caritabile din Marea Britanie, în dorinţa de a-i încuraja şi pe alţi investitori să contribuie la păstrarea patrimoniului arhitectural unic al zonei.

Zona săsească a fost părăsită aproape în întregime de saşii transilvăneni după căderea comunismului, când aceştia au emigrat în Germania, iar superbele case de acolo au fost lăsate de izbelişte. După intervenţia prinţului, a urmat un proces lung şi atent de restaurare a locuinţei, astfel încât aceasta să poate fi închiriată şi de turişti. Iar turiştii chiar sunt atraşi de acest colţ transilvănean, vizitat, conform statisticilor, de circa 15.000 de oameni în fiecare an.

Scurt istoric

Poziţia retrasă a aşezării Viscri, întemeiată de coloniştii germani, explică şi apariţia sa târzie în documente. Pe la 1500, Viscri este enumerată printre comunele Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl şi doi... săraci. Coloniştii germani săraci care s-au aşezat în Viscri au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mică capelă. Aceasta era construită din calcar alb-verzui, avea formă rectangulară, iar unicele podoabe erau pietrele cubice ce formau colţurile sălii şi începutul absidei. După piesele descoperite în mormintele din interiorul capelei, monede şi cercei de la începutul secolului al XII-lea, aceasta datează din anii 1100-1120 şi a fost ridicată de secui.

Biserica fortificată, punctul zero al satului

Această capelă ridicată de secui a fost preluată de saşi şi fortificată un secol mai târziu, mai exact în secolul al XIII-lea, pentru ca, azi, biserica evanghelică rezultată să se numere printre cele mai frumoase din Transilvania. Aspectul ei este unul tipic bisericilor fortificate, cu turnuri, bastioane şi două ziduri de apărare.

Complexul bisericii evanghelice este format din două încăperi clădite din piatră de carieră şi de râu, iar în muzeul cu două etaje din interiorul Cetăţii Viscri poţi admira ţesături, piese de mobilier, port popular şi obiecte meşteşugăreşti din Viscri. În Transilvania, pe lângă biserica din Viscri, mai există alte şase biserici fortificate care fac parte din Patrimoniul UNESCO: Biertan (jud. Sibiu), Valea Viilor (Sibiu), Câlnic (jud. Alba), Dârjiu (jud. Harghita), Prejmer (jud. Braşov) şi Sachiz (jud. Mureş).

De ce să vizitezi Viscri

Chiar dacă majoritatea celor veniţi aici o fac pentru a călca, cum ar veni, pe urmele Prinţului Charles, există şi alte motive pentru o escapadă în acest sat. Dacă eşti genul care preferă locurile liniştite, în care ai senzaţia că timpul a rămas pe loc, aici este de tine. Satul pare rupt de vremurile moderne, dar compensează prin frumuseţea sălbatică a peisajului tipic podişului Transilvaniei şi prin casele deosebite, cu arhitectură tradiţională săsească. Admiră locuinţele cu faţade colorate în nuanţe de verde, albastru şi crem şi cu tradiţionalele porţi săseşti înalte şi din lemn masiv, ce amintesc de o comunitate prosperă, care şi-a trăit veacul în această zonă din Transilvania. Dacă te saturi de bătut drumurile acestui sat şi de admirat frumuseţea naturii din această zonă de deal, poţi face o vizită rapidă şi în alte locuri superbe din apropiere, cum ar fi Cetatea Rupea sau Băile Homorod.

Atracţia culinară locală

Gurmanzii cunoscători îţi vor recomanda să nu pleci de aici fără să guşti vestita dulceaţă de Viscri, cu o reţetă care se pierde în negura timpului. Se spune că aceasta este preparată dintr-un mix de fructe pe care le găseşti doar în pădurile din această zonă şi nu conţine conservanţi, aşa cum sunt multe preparate locale din Transilvania. Produsul este ambalat, de obicei, în borcane artizanale făcute de maeştri sticlari locali şi încadrat într-o ramă de stejar, de unde şi preţul lui destul de piperat.

FOTO Shutterstock