Parfum de lavandă

Pentru mireasma ei îmbătătoare, mamele şi bunicile noastre o adunau în mănunchiuri şi o ţineau în săculeţi de pânză în dulapurile cu haine, ca să ţină departe moliile.

Originară din regiunea mediteraneană, lavanda sau levănţica include circa 40 de specii de plante anuale, ierboase şi arbuşti. Cea mai cultivată este Lavandula angustifolia. De talie mică, până la 80 cm, nu necesită o atenţie deosebită. Înfloreşte din iunie până în august şi are frunzele verzi chiar şi iarna.

Colorează grădinile

Lavanda e cultivată de mii de ani pentru parfumul său puternic şi pătrunzător, în zonele cu climă temperată, ca plantă ornamentală, ideală de plantat în grădini. Este renumită pentru coloritul viu al florilor, precum şi pentru adaptabilitatea sa la soluri cu umiditate redusă. Are nevoie de spaţii cu lumină naturală şi soluri neutre şi alcaline, bine drenate.

Se cultivă şi ca iarbă aromatică, precum şi pentru fabricarea uleiurilor esenţiale şi a parfumurilor. În scop terapeutic, se folosesc florile, care se usucă şi se utilizează la prepararea de infuzii şi capsule. Remediile din levănţică au acţiune calmantă, diuretică, antiseptică şi cicatrizantă, fiind indicate în neurastenie, surmenaj, migrene, depresie, boli de rinichi şi ficat. Au rolul de a ameliora digestia, de a elimina flatulenţa şi de a stimula secreţia biliară. Lavanda este folosită în băile terapeutice pentru tratarea problemelor circulatorii, fiind leac pentru uşurarea durerilor reumatice.

Uleiul de lavandă

Uleiul esenţial care se obţine din lavandă are proprietăţi antiinflamatoare şi poate fi folosit pentru alungarea ţânţarilor şi moliilor. Se utilizează şi pentru aromarea produselor de baie. Din lavanda englezească (Lavandula angustifolia) se obţine un ulei esenţial cu tonuri dulci, ce poate fi întrebuinţat în balsamuri, parfumuri şi alte produse cosmetice, cât şi pentru aplicări locale. Lavandula intermedia (lavanda olandeză) este cultivată pe scară largă în scop comercial, deoarece are florile mai mari decât cele ale lavandei englezeşti şi planta e uşor de recoltat, însă uleiul din acest soi este de o calitate mai joasă decât cel obţinut din lavanda englezească.

Ştiai că…

… Lavanda este simbolul regiunii Provence din Franţa?

Maine Coon, "giganta politicoasă"

Are această denumire ciudată datorită originii sale din statul Maine, S.U.A, unde a devenit pisica oficială. Una dintre legendele privind obârşia ei spune că ar fi apărut în urma încrucişării unei pisici domestice cu un raton, datorită cozii stufoase şi modelului cu dungi al blănii. Cea mai mare dintre toate pisicile domestice, Maine Coon ajunge la 1,20 m. Rasa poate fi recunoscută după semnul în forma de M de pe frunte, iar urechile se termină cu nişte ciufuri – „vârfuri de linx“. Albă, neagră sau maro, trăieşte 12-15 ani şi are blana lungă şi groasă, ce necesită o întreţinere deosebită.

Nu te sfătuim să-ţi iei o astfel de pisică, dacă nu ai suficient timp pentru îngrijirea ei, fiindcă blana i se încurcă uşor, dacă nu e periată o săptămână. Faţă de celelalte pisici domestice, care dorm foarte mult, e activă atât ziua, cât şi pe timpul nopţii, ceea ce poate fi destul de solicitant. Este pe locul al 3-lea în Top 10 cele mai populare pisici, fiind foarte jucăuşă şi sociabilă cu copiii, dar se înţelege bine şi cu alte animale, fiind considerată „cea mai bună prietenă a câinilor“.