Cum ne afectează lipsa îmbrăţişărilor sănătatea psihică şi fizică

Una dintre cele mai sincere forme de afecţiune - îmbrăţişările - reprezintă, în contextul pandemiei COVID, doar un vis îndepărtat. Deşi exstă o Zi Mondială a îmbrăţişărilor, astăzi, acest gest simplu, dar profund, nu e recomandat la întâlnirea cu oamenii dragi, pentru a diminua riscul de răspândire a virusului SARS-CoV-2. Totuşi, îmbrăţişările sunt extrem de importante pentru sănătatea psihică şi fizică.

Îmbrăţişările reprezintă un mod subtil dar puternic de a ne cunoaşte, de a ne conecta la un nivel mult mai profund şi autentic decât cel verbal, explică psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), “Atunci când ne cuprinde cineva cu braţele, putem simţi cât de confortabil se manifestă în intimitate. Putem simţi cât de rigid sau tensionat este, la fel cum putem simţi cât de relaxat şi detaşat îşi dă voie să fie. Putem simţi dacă este o persoană autoritară şi rece sau dacă este una caldă şi blândă”, spune psihologul. Ce pierdem atunci când nu ne îmbrăţişăm?

Conexiunea cu ceilalţi

 “Atingerile şi îmbrăţişările sunt un limbaj al iubirii pentru foarte multe persoane. De când ne naştem, căutăm conexiunea pe care o obţinem prin îmbrăţişarea mamei, tradusă în subconştientul nostru ca iubire, grijă şi afecţiune. Contactul fizic, faptul că suntem ţinuţi în braţe şi mângâiaţi, este crucial pentru o dezvoltare psiho-emoţională sănătoasă. Iar această nevoie continuă să fie importantă pentru mulţi, în viaţa adultă. Dacă lipseşte sau este primită în cantităţi foarte mici, putem ajunge să ne simţim goi pe dinăuntru, secaţi de energie, motivaţie sau chef de viaţă”, afirmă specialistul.

Intimitatea şi vulnerabilitatea

Îmbrăţişarea în sine este un gest destul de intim pentru că, dincolo de faptul că presupune să atingi fizic altă persoană, mai înseamnă şi să îi permiţi să intre în spaţiul tău personal şi să îţi simtă energia. Acest lucru presupune să avem curajul de a ne permite să fim vulnerabili, în îmbrăţişarea altcuiva.

A te lăsa îmbrăţişat mi se pare unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le putem face pentru noi înşine. Cultivarea acestui obicei şi încurajarea sa pot produce efecte semnificative, mai ales în relaţiile de cuplu şi nu numai. Tot ce presupune a fi într-o relaţie – de prietenie, de iubire, cu părinţii sau cu copiii – presupune automat să fii apropiat, deschis şi sincer cu privire la cine eşti, ce simţi şi ce nevoi ai. Cu cât îţi este mai uşor să te laşi cuprins în braţele cuiva drag, cu atât îţi va veni mai uşor să te deschizi şi să vorbeşti despre lucrurile cu adevărat importante pentru a întări relaţia dintre voi”, declară psihologul.

Încrederea în noi sau în ceilalţi

Sunt momente în care, fiind privaţi prea mult timp de îmbrăţişările pe care ni le dorim, putem avea impresia că este ceva „în neregulă” cu noi şi că nu suntem demni să primim iubirea şi afecţiunea celorlalţi. “Îmbrăţişările au o putere mult mai mare decât realizăm uneori şi reversul este valabil – resimţim lipsa lor la fel de puternic. Cu cât suntem mai deschişi şi primiţi cu deschidere de către ceilalţi, cu atât ne vor creşte mai tare stima şi încrederea în propria persoană şi vom trăi viaţa mai fericiţi”, este de părere Andra Tănăsescu.

Ne afectează sănătatea

Pornind din plan mental, emoţional, până în planul fizic, lipsa afecţiunii şi a conexiunii fizice cu alte persoane semnificative pentru noi poate să creeze dezechilibre foarte mari care se transformă ulterior în „simptomul” de care ne plângem. “Fie că ne simţim din ce în ce mai singuri, fie că începem să credem că viaţa nu e aşa de frumoasă sau efectiv începe să somatizăm (să resimţim emoţiile – tristeţea, frustrarea, deznădejdea – la nivelul corpului fizic), efectele lipsei de conexiune se vor vedea, mai devreme sau mai târziu. Şi cu cât ne interzicem mai tare asta, cu atât ne poate destabiliza mai tare pe toate planuril”, conchide psihologul.

FOTO Shutterstock