Cum recunoaştem aluniţele suspecte

Aluniţele, denumite în termeni medicali nevi melanocitari, apar în orice zonă a corpului, fiind localizate în stratul bazal al epidermului. Chiar dacă în cele mai multe cazuri sunt inofensive, este indicată monitorizarea lor constantă. Specialiştii recomandă controlul anual, la şase luni sau chiar trimestrial, atunci când ai avut în familie cazuri de cancer de piele.

Foarte puţine aluniţe sunt prezente pe piele de la naştere, acestea începând să apară între şase luni şi un an, până în jurul vârstei de 25-30 de ani. Cele care cresc la persoanele adulte într-o perioadă scurtă de timp trebuie urmărite. Depistate în stadiu incipient, aluniţele cu potenţial cancerigen, cum ar fi melanomul sau carcinomul cu celule scaumoase, pot fi tratate cu succes.

Ceea ce trebuie să ştii este că, în funcţie de pigmentul fiecărei persoane, culoarea acestora diferă. Medicii încadrează în rândul aluniţelor suspecte pe cele negre, roşii sau albe, dar şi pe acelea care îşi schimbă forma sau dimensiunea. De asemenea, mai multe culori pe o singură aluniţă poate fi un semn al unei boli de piele. Nuanţele de brun-gri-negru sau roşu-albastru-alb se găsesc la melanoame. Tumorile maligne ale pielii depăşesc de obicei 6 milimetri, dar există şi excepţii când aceşti nevi atipici, ajung la 2-3 centimetri.

Atenţie dacă ai pielea albă

Dacă ai pielea deschisă la culoare este posibil să ai mai multe aluniţe. În mod normal, majoritatea oamenilor au până la 40 de astfel de formaţiuni, de aceea este recomandat să le numeri, iar când numărul lor creşte să iei în calcul vizita la specialistul dermatolog. Orice leziune care creşte brusc trebuie examinată dermatoscopic. Indicaţia este valabilă şi dacă apare mâncărimea sau senzaţia de durere.

Un alt semn de îngrijorare îl reprezintă marginile neregulate, zimţate, imprecis delimitate. De aceea, ar trebui să ne atragă atenţia orice aluniţă care arată şi se simte diferit în comparaţie cu celelalte, în special cele care sângerează spontan.