Bunicii îl răsfaţă prea mult? Ce e de făcut
După cum bine ştim – din propria noastră experienţă de foşti nepoţi, actualmente părinţi– majoritatea bunicilor exagerează cu răsfăţul. De aceea, trebuie să găsim o cale pentru ca situaţia să nu scape de sub control.
Ca părinţi,timpul pe care îl petrecem cu copiii noştri este limitat,dat fiind că drumul până la serviciu şi munca propriu-zisă,aprovizionarea,gătitul şi toate celelalte activităţi cotidiene sunt consumatoare de timp. De multe ori ne trezim că avem copii mari şi nici nu ştim când au crescut. Ne pare rău că vremea s-a rostogolit peste noi atât de repede şi n-am apucat să trăim fiecare clipă a minunii creşterii celor mici cu intensitatea cu care ar fi trebuit să o facem. Şi,într-o bună zi,avem din nou şansa de a ne bucura de simpaticii prichindei,căci devenim bunici. Or,acum,în noua noastră ipostază,avem mai mult timp pentru ei şi putem să recuperăm. Cu dulciuri,cu mângâieri,cu dorinţe împlinite cât ai clipi din ochi – poate prea multe câteodată – . Explicaţia e simplă:bunicii încearcă să dea nepoţilor ceea ce li se pare că nu au dat copiilor lor atunci când erau la rândul lor părinţi.
Spune ce te doare cu diplomaţie
Pe această idee se bazează de fapt progresul în tot ceea ce înseamnă educaţie. Generaţia tânără trage lucrurile spre principii moderne de educaţie,generaţia în vârstă,respectiv bunicii,vin cu experienţa şi tradiţia. Nimeni nu este însă rău intenţionat. De aceea,ar fi bine să se găsească modul cel mai deschis de comunicare între părinţi şi bunici astfel încât educaţia copilului să nu fie fracturată între prea multă îngăduinţă şi prea multă severitate,ci să rămână echilibrată. Deşi pare simplu la prima vedere,realitatea este departe de a fi aşa. Să nu uităm că bunicii sunt perechile de părinţi ai celor doi părinţi! Este nevoie de multă diplomaţie pentru a se ajunge la o relaţie sinceră şi la o conlucrare între cei 2(părinţi)+4(bunici)din care cel mic să aibă doar de câştigat.
Când alintătura dăunează...
Dacă bunicii fac voia nepoţilor necondiţionat,indiferent dacă ceea ce aceştia îşi doresc e necesar sau nu,bun,rău sau prea mult,copilul va înţelege că,atunci când vrea el,poate să primească orice,oricum s-ar purta. E normal ca toţi copiii să încerce să-şi satisfacă capriciile pe toate căile – cu lacrimi şi mici şantaje sentimentale – dar în funcţie de mediul familial şi de reacţia părinţilor,acest comportament se va atenua sau,dimpotrivă,se va agrava pe măsură ce trece timpul. Şi,deşi pare departe,ziua în care copilul crescut fără limite la dorinţe va lua cheile de la maşină ca să-şi plimbe prietenii,chiar dacă nu are carnet,spre exemplu,este de fapt aproape! Fiindcă totul se poate şi totul se iartă!
Părinţii şi bunicii trebuie să respecte aceleaşi reguli
În societatea modernă,apare tendinţa de a-i considera pe copii drept nişte „micuţi regi“ şi,pentru ca aceştia să fie fericiţi,este neapărat nevoie să li se cumpere tot ce vor. În general,când părinţii lipsesc şi bunicii sunt cei cu care prichindeii îşi petrec mare parte din timp,această tendinţă se amplifică şi mai mult. În consecinţă,copiii riscă să devină prost crescuţi şi greu de suportat,nefiind neapărat nişte copii fericiţi. În contact cu părinţii,copilul nu va înţelege de ce aceştia nu sunt de acord cu ceea ce face,când toată ziua a făcut aşa şi nu a avut nicio restricţie. În situaţiile cele mai nefericite,părinţii – prea munciţi şi epuizaţi – nu mai sunt în stare să pună limite şi „capitulează“ fără luptă. Pentru a nu se ajunge la asta,trebuie ca atât părinţii,cât şi bunicii să se pună de acord asupra regulilor ce vor fi aplicate de toată lumea! Pentru o anume situaţie NU este categoric şi întotdeauna rămâne aşa,indiferent de cine are grijă de copil. Spre exemplu,dacă părinţii spun că bomboanele se mănâncă după-masă şi bunicii trebuie să susţină asta de faţă cu cel mic! Fără derogări!
Ca să faci faţă capriciilor copilului...
... sub 3 ani – este preferabil să i se mute atenţia cu un joc,o istorioară (ex:„bomboana vrea să stea în cutiuţă cu prietenele ei,o luăm mai târziu“).
... peste 3 ani – putem explica. Întrebăm de ce vrea atât de mult acea maşinuţă sau păpuşică,rămânem calmi,îi explicăm sincer şi ferm de ce acum nu se poate. Îi satisfacem dorinţa dacă şi când este posibil (ex:cadou de ziua lui sau de Crăciun).