Când ştii că s-a întrecut măsura cu minciuna?

2 aprilie 2016   Parenting

Fie că acceptăm, fie că nu, toţi minţim, ne minţim, suntem minţiţi. Dacă minciuna afectează în general relaţiile cu cei dragi, uneori are darul de a dezarma şi preveni un conflict.

Depinde cât de bine este camuflată sau cât de binevoitor este cel care se lasă înşelat. Tu până unde împingi limita când simţi că-ţi este înşelată încrederea în mod repetat?

De cele mai multe ori,minţi de teama consecinţelor,pentru a da bine în faţa celorlalţi,pentru a câştiga ceva sau pe cineva,pentru a-ţi spori stima de sine. La fel procedează şi cei la care ţii. E drept că sunt şi situaţii în care minciuna este permisă.

Dacă vrei să nu răneşti sentimentele unei persoane dragi,se întâmplă să minţi prin omisiune. Spui că eşti bine,chiar dacă ai necazuri sau dacă ai aflat că ai o boală gravă,eviţi să destăinui secretele împărtăşite de rude,te faci că uiţi să-i vorbeşti partenerului despre criticile venite din partea familiei tale sau despre ceea ce nu-ţi convine în relaţia cu ai lui. Altfel se pune problema când nu mai ştii cum să muşamalizezi neadevărurile spuse ori când nu mai suporţi că ţi se ascunde ceva şi te torturezi cu tot soiul de scenarii.

Neadevărurile te izolează

Minciunile nevinovate sunt mai uşor de trecut cu vederea,dar pe măsură ce se înmulţesc secretele,atât de partea ta,cât şi a partenerului sau a rudelor,distanţa dintre voi se măreşte tot mai mult. În relaţia cu familia,poate fi vorba despre reproşuri nerostite care vă fac să vă detaşaţi unii de alţii şi să vă evitaţi inventând tot felul de treburi urgente.

Când ajungi să te comporţi cu precauţie exagerată în relaţia cu ei,când nu te mai simţi în largul tău alături de ei şi nu mai ai pornirea firească de a-ţi deschide sufletul faţă de cei dragi,e clar că s-a ajuns prea departe cu minciuna şi că trebuie să dai totul pe faţă.

„Minciuna are aripi şi zboară,în timp ce adevărul o urmează târându-se.“-Miguel de Cervantes

Eşti mereu gata de atac

În cuplu,simţi că ai ajuns la capătul răbdării când se adună tot mai multe justificări din partea partenerului,îţi evită privirea şi întrebările,se încurcă în minciuni. Începe prin a-ţi spune o poveste,detaliază,dar,dacă îi ceri să ţi-o repete,uită amănuntele şi de fiecare dată auzi o altă versiune. Îşi ţine braţele încrucişate,este încordat sau are ticuri care-i trădează nervozitatea.

Cel mai dificil este să accepţi minciunile dacă eşti înşelată şi n-ai dovezi. E o relaţie toxică în care stai mereu la pândă,doar-doar îl vei prinde cu ceva. Odată ajunsă în punctul acesta,merită să faci eforturi să pui capăt propriei torturi. Discutaţi deschis,în caz contrar,ajungi să te minţi pe tine însăţi,iar relaţia nu poate dura în asemenea condiţii.

Mai multe