Când te înşală cu serviciul...

18 mai 2011   Parenting

Pleacă dis-de-dimineaţă şi se-ntoarce noaptea. Nu se mai desparte de laptop, telefon, de dosare. Îl vezi rar, vorbeşte puţin. În fiecare zi este la fel. Ce-i de făcut?

Din cele mai vechi timpuri,a fost de datoria bărbatului să procure hrana familiei. Şi cam aşa a şi rămas.

Ce-i drept,între timp,au apărut dependenţii de muncă,de salariu. Şi cât de inconfortabil este să trăieşti lângă un om acaparat de munca lui!

Pare că-l deranjezi orice-ai face şi îţi răspunde sec când îl întrebi ceva:„Cum zici tu,iubito! Am treabă”.

Ca şi cum ar adăuga:„Nu mai e loc pentru tine în agenda asta!”.

Parcă înainte nu era aşa şi te întrebi cum aţi ajuns aici. Să fie de vină societatea,el sau tu? Îţi pui întrebări şi crezi că-i cazul să iei atitudine.Cât ştii tu despre serviciul lui?

Ca să nu te mai simţi exclusă din viaţa lui plină de interese profesionale,implică-te în felul tău.

Adu-i o cafea în timp ce lucrează acasă şi lasă-l să-ţi povestească despre ce-i vorba.

Apoi ia-ţi o carte sau o revistă şi rămâi prin preajmă. Asta-i atitudinea pe care şi-o doreşte de la tine.

Mai nou,psihologii spun că decât să-şi petreacă multe ore la birou,peste program,este de preferat să-l convingi să lucreze seara,acasă.

Momentele în care împărţiţi acelaşi spaţiu,deşi fiecare este cufundat în activităţile lui,au devenit noua formă de intimitate.

S-ar putea să nu fie alegerea lui. Atunci când el munceşte pentru că presiunea de la serviciu este tot mai mare şi pentru că ştie că doar petrecând 12 ore pe zi acolo poate asigura confortul de  care are nevoie familia,să-i mai reproşezi ceva ar fi deplasat.

Dintotdeauna,bărbaţii şi-au asumat rolul de protectori. Tu asigură-te că timpul petrecut împreună e bine valorificat.

Şi,s-o recunoaştem cinstit,nicio femeie nu-şi doreşte un bărbat care câştigă mai puţin decât ea.

Bărbatul cu coloană vertebrală întreţinut de parteneră se simte umilit. Abia atunci relaţia devine  disfuncţională.

Când spui:«Până aici! Eu plec!»

Într-o zi,îţi dai seama că ai ajuns la capătul răbdării. Că ai lăsat de la tine prea mult.

El n-a mai ieşit în parc cu copiii de mai bine de-o lună,nu mai are liberă nici măcar ziua de duminică (sau,dacă o are,merge la tenis cu băieţii!) şi în fiecare seară e mult prea obosit pentru orice.

Asta dacă apuci să-l vezi seara! În aceste condiţii,când se instalează frustrarea,specialiştii spun că un ultimatum poate fi soluţia.

Dar nu-i uşor s-o spui.

Să ameninţi cu despărţirea este un risc. Ori funcţionează,ori descoperi că era tot ce aştepta.

Uneori,în spatele obsesiei pentru muncă stă chiar faptul că el nu se mai simte bine în relaţia voastră.

Serviciul era doar un refugiu. Asta în cazul în care un proiect profesional nu-i decât paravanul după care ascunde o altă femeie. Dar aici deja începe altă poveste.

Pont

E demonstrat:un bărbat care munceşte în exces are nevoie de clipe fără stres acasă!

Mai multe