Cât de mult să-l protejezi?

Ca părinte, este normal să ai o mulţime de temeri, de griji şi de întrebări privind creşterea copilului tău. Doar vrei tot ce e mai bun pentru el. Însă, uneori, din dorinţa de a-i asigura tot confortul necesar este posibil să exagerezi şi să îl sufoci.

Când este bebeluş,toată atenţia ta se îndreaptă spre el. Înveţi să interpretezi semnalele transmise,să îi anticipezi reacţiile şi nevoile şi să te documentezi cât mai mult. Uneori reuşeşti atât de bine să te conectezi cu el,încât te adaptezi din mers la schimbările care intervin pe măsură ce copilul creşte. Alteori,încă simţi că este neajutorat,că fără tine nu se poate descurca şi te trezeşti că puiul tău are deja 5 ani,iar tu încă îl hrăneşti cu linguriţa. Încurajează-l să fie independent începând cu primii ani de viaţă,pentru ca la adolescenţă să ai un copil echilibrat,căruia să nu îi duci grija când pleacă de acasă.

De la naştere la 1 an,fii umbra lui

Vei spune că un copil atât de mic nu poate face prea multe boacăne. Ai dreptate. Însă,curios să exploreze lumea din jur,limitată la un pătuţ sau,cel mult,la o încăpere,bebeluşul poate fi în pericol. Poate să cadă din pat în primele luni (şi mai târziu) sau poate trage de diverse obiecte ce îl pot răni. Fii umbra lui în permanenţă,dar nu face lucrurile în locul lui,dacă este capabil să le facă singur. Nu îi da jucăria după care se întinde,ci pune-o cât mai aproape de el. Lasă-l să descopere cât mai mult din ce e în jurul lui,fără a-l supraexpune la stimuli obositori.

Între 1 şi 3 ani,dă-i libertate

Este încă mic pentru a se juca singur afară,dar nu atât de mic ca să mai fii umbra lui. Stai în continuare cât mai aproape de el,dar încurajează-l să fie independent. Aceasta este vârsta la care micuţul poate să experimenteze cât mai mult. Să bage în gură pietre,să se joace în apă sau să îşi facă prieteni. Fii continuu în alertă,fără ca el să vadă asta. Când sunteţi la joacă în parc,de la 2 ani poţi chiar să-l supraveghezi de pe bancă. Este bine să îl implici şi în activităţile casnice,dacă îşi manifestă dorinţa. Poate să se joace cu mâinile în făină,cât timp tu frămânţi un aluat,sau poate să ţină şi el o cârpă în mână când ştergi praful din casă.

Copiii de 4-5 ani se pot juca în faţa casei

De la 4-5 ani,este pregătit să se joace singur în faţa casei sau pe trotuar. Dar nu îl arunci în apă şi te aştepţi să înoate singur. Faci trecerea treptat. Îl înveţi să nu se depărteze de casă. Stai cu ochii pe el câteva zile,săptămâni sau luni,fără ca el să te vadă,până când ai completă încredere în capacitatea lui de a se descurca singur. De preferat este ca micuţii să fie în permanenţă în compania unor copii mai mari,de peste 8-9 ani,fraţi sau vecini. Dacă zona în care staţi este una intens circulată de maşini sau există alte pericole,e indicat să îl însoţeşti la joacă. Dar nu mai fi o mamă-cloşcă,ci o mamă-partener de joacă. Când copilul îşi manifestă dorinţa de a fi lăsat singur,limitează-te la a-l veghea de la distanţă.  

Când trece de 6 ani,responsabilizează-l

Deja,de la vârsta de 6 ani,copilul poate fi capabil să meargă singur la magazinul de peste drum să cumpere o pâine. Sigur,dacă nu staţi într-o zonă aglomerată. Ca sarcinile lui să fie distractive,abordează-le prin prisma jocului. De exemplu,aranjarea jucăriilor în cameră se poate transforma într-o cursă contra cronometru în care cel care câştigă are dreptul să aleagă următoarea activitate. Cu cât îi arăţi mai multă încredere,cu atât copilul tău va fi mai puternic.  Deciziile privind vestimentaţia,produsele de îngrijire şi chiar alimentaţia trebuie luate de comun acord. După 6-7 ani,copilul merge la şcoală,aşa că este posibil să vină cu teme pentru acasă. Nu le transforma în temele tale,dar fii pregătită să îi dai o mână de ajutor când are nevoie. Ai grija ca mâna asta de ajutor să fie mai mult una care să îndrume,nu care să îi ia sarcina de pe cap,dându-i răspunsul de-a gata.

După 8 ani întinzi mâna doar dacă o cere

Nu te panica,asta nu înseamnă că ai ieşit din joc,ci doar că îţi laşi puiul să zboare. De la 8 ani,copilul poate să se joace singur în jurul blocului sau să meargă la prieteni,ori chiar să traverseze străzi mai îndepărtate,în funcţie de gradul lui de maturizare. Analizează aceste semne:copilul îşi controlează destul de bine impulsurile de moment şi este suficient de răbdător pentru a se uita cu atenţie la drum,înainte de a trece strada. Dacă zona este una foarte circulată şi fără semafor,este posibil să aştepţi chiar până după 10 ani,înainte de a-l trimite singur la şcoală. Îl poţi lăsa singur în casăcâteva zeci de minute sau ore,dar numai după ce dă semne că este capabil să îşi poarte de grijă. Învaţă-l să nu deschidă uşa la străini şi lasă-i un telefon la îndemână,ca să te sune în caz de urgenţă.

Idei Click! pentru femei

·         Orice schimbare în rutina zilnică a copilului trebuie făcută treptat şi adoptată abia în momentul în care eşti ferm convinsă că şi-a însuşit-o complet.

·         Fii mereu atentă la semnalele transmise de cel mic şi la temperamentul lui. Unii copii îşi manifestă dorinţa de independenţă mai devreme decât alţii.