Creşterea copilului fără televizor. Cum să ne salvăm copiii de influenţe nedorite
Epoca tehnologică a adus cu sine multe lucruri extraordinare, dar şi multe altele foarte periculoase pentru om, dar mai ales pentru copil. Atunci când nu avem măsură în tot ceea ce facem, riscăm să pierdem ceva foarte important pentru noi şi familia noastră – viaţa lăuntrică şi bucuria de a fi cu cei dragi.
Epoca tehnologică a adus cu sine multe lucruri extraordinare,dar şi multe altele foarte periculoase pentru om,dar mai ales pentru copil. Atunci când nu avem măsură în tot ceea ce facem,riscăm să pierdem ceva foarte important pentru noi şi familia noastră – viaţa lăuntrică şi bucuria de a fi cu cei dragi.
Puţin dintre noi ştim că oamenii care stau în spatele descoperirilor tehnologice de ultimă oră nu îşi lasă copiii să folosească gadget-uri,să se uite la televizor,să stea ore întregi pe Internet. Un exemplu este Steve Jobs,care deşi muncea pentru a convinge oamenii că au nevoie de produsele Apple,nu dădea voie copiilor lui să folosească tehnologia prea mult. Steve Jobs ştia probabil că aceste obiecte dau dependenţă foarte repede,ţinând mult la comunicarea cu copiii săi,la studiul prin citit şi discuţii faţă către faţă.
Creşterea copilului fără televizor – oamenii intelectuali nu îşi lasă copiii la televizor
Un alt lucru pe care puţini părinţi îl ştiu este faptul că oamenii cu funcţii foarte importante,oamenii consideraţi elită într-un domeniu sau altul,nu îşi lasă copiii la televizor,pe Internet,pe tablete sau smart-phone. De ce se întâmplă acest lucru,când părinţii obişnuiţi sunt încurajaţi,aproape că li se cere,să cumpere copiilor lor cât mai multe dispozitive tehnologice pentru învăţat? De ce nu se discută despre studiile care arată că tehnologia poate face ravagii?
Peste tot în lume există comunităţi de părinţi,consideraţi excentrici,care au ales să nu îşi crească copiii cu televizor şi alte gadget-uri ale lumii moderne. Iată câteva informaţii despre creşterea copilului fără televizor.
Cercetători străini,în special americani,au observat schimbările care s-au produs la prima generaţie crescută cu televizor. Această generaţie este cunoscută ca generaţia hippie,adică a acelora care s-au revoltat împotriva sistemului,dar şi acelora care s-au scufundat în multe activităţi dăunătoare,precum dependenţa de droguri,de alcool şi dorinţa de libertate totală,libertate dezorganizată. Predispoziţia lor spre activităţi care să le ţină mintea într-o stare de visare se poate explica din cauza vizionării la televizor,care induce creierul într-o stare de relaxare,de visare – starea alfa.
Creşterea copilului fără televizor – televizorul nu contribuie la dezvoltarea armonioasă a creierului
Studii ale unor cercetători americani,precum McLuhan,soţii Emery şi soţii Krugman,au dus la o concluzie foarte interesantă,aceea că televizorul are efecte nebănuite asupra creierului uman. Nu contează ceea ce se vizionează la televizor,cert este că în momentul vizionării creierul intră într-o stare alfa,adică într-o stare stare pasivă,lipsită de concentrare.
Dar ce se întâmplă atunci când copiii se uită la emisiunea preferată sau la desenele preferate? Un doctor cercetător al undelor cerebrale,Erich Peper,împreună cu un alt cercetător în domeniul neuropsihologiei,Thomas Mulholand,au realizat un experiment relevant în acest sens. Ceea ce au descoperit este uimitor:nu contează ce vizionează la televizor,emisiune preferată sau altceva,copiii au fost în stare alfa pe toată durata programului tv. Pe timpul vizionării aceştia nu reacţionau,nu se concentrau,nu se puteau orienta,erau într-o stare de visare.
Pentru a înţelege ce înseamnă undele alfa,se cere explicarea tipurilor de activitate electrică corticală ce arată activitatea creierului,şi anume:undele Beta,care au frecvenţa cea mai mare,între 14 şi 30 de Hz – ele apar în creier în timpul proceselor de gândire,de analiză,de decizie,când mintea se concentrează asupra unui lucru;undele Alfa,care au frecvenţe între 7,6 şi 13,9 Hz – acestea apar în momentul în care omul se află într-o stare de relaxare;undele Teta,cu frecvenţă între 5,6 şi 7,6 Hz – sunt undele din timpul somnului uşor şi stării de meditaţie şi undele Delta,cele mai lente,cu frecvenţe între 4 şi 5,6 Hz – apar în timpul somnului profund.
Creşterea copilului fără televizor – televizorul nu oferă informaţii,ci influenţează copiii să aibă un comportament sau altul
Ceea ce trebuie precizat este faptul că cei mai mulţi părinţi îşi lasă copiii la televizor pentru că cred că ei în timpul vizionării învaţă lucruri. De fapt,pe lângă faptul că nu învaţă nimic,când se află în starea de relaxare ei asimilează toate imaginile fără să aibă timp să le proceseze,să le analizeze,să discearnă şi să înţeleagă. De aceea,tot ceea ce vizionează îi face pe copii şi pe adulţi deopotrivă,să fie influenţaţi de ceea ce văd la televizor. S-a vorbit mult pe tema mesajelor subliminale de la televizor,dar oamenii se lasă în continuare hipnotizaţi.
De exemplu,dacă într-o emisiune sau într-un film sunt prezentate în mod pozitiv anumite lucruri,ca o fetiţă care se îmbracă frumos şi se machiază să zicem,mesajul este perceput ca fiind unul normal. Dar nu este normal ca o fetiţă de 10 ani să îşi dorească să se aranjeze şi să se machieze,un copil trebuie să descopere lumea din jur prin joacă. Astfel,ceea ce iau copiii de la televizor sunt comportamente,ci nu informaţii. Căci prin vizionare ei imit ceea ce văd. Vorba aceea care spune că cei mici fac ce fac părinţii,ci nu ce zic ei este valabil cu tot ceea ce fac ceilalţi din jur,inclusiv personajele de la televizor. Astfel,copiii noştri ajung să îşi dorească ceea ce au personajele preferate din desene,personaje concepute de alţi oameni. Se poate spune astfel că îi privăm pe copii de adevăratele lor dorinţe,pasiuni şi înclinaţii.
Studiile făcute despre efectele expunerii copiilor la televizor,au arătat că există o legătură strânsă între violenţa de la televizor şi violenţa şi irascibilitatea copiilor. Mai mult,34% dintre criminalii americani au recunoscut că au imitat scene violente de la tv. Mai multe informaţii alfă deaici.
Creşterea copilului fără televizor – experimentarea,jocul,comunicarea faţă către faţă,cele mai bune pentru o dezvoltare cât mai eficientă a creierului
Creşterea copilului fără televizor este una cât se poate de normală,căci cei mici au nevoie cel mai mult de părinţii lor,prin ei descoperă lumea şi învaţă să fie ceea ce sunt de fapt. Părinţii ar trebui să fie modelele copiilor lor,nu televizorul. Copiii se dezvoltă cel mai bine atunci când primesc atenţia părinţilor,înţelegerea lor şi pilda lor. Studiile efectuate pe animale (păsări,şoareci) au arătat că atunci când sunt private de un mediu bogat în stimuli,creierele lor se dezvoltă mult mai slab,chiar şi greutatea lor este mai mică. Deci,copiii ar trebui stimulaţi prin atenţie,provocări,dragoste,jocuri,contact cu părinţii,fraţii,surorile,natura. Experienţele de mediu au un rol foarte important în dezvoltarea creierului uman. Tot ceea ce face prin experimentare şi învăţare contribuie la dezvoltarea conexiunilor neuronale ale copilului,stimulii putând contribui la modificarea structurii creierului.
Privarea de stimulii exteriori,de la jocul cu copilul la responsabilizarea lui (strângerea jucăriilor,gătitul împreună sau alte treburi casnice),contribuie la consecinţele grave asupra creierului tânăr al copilului. Televizorul nu poate fi un stimul adevărat dacă creierul se află în starea de visare,ci nu de concentrare în momentul vizionării. Semnale de alarmă în acest sens se trag de mai mulţi ani,în special în SUA,unde oamenii îşi lasă copiii cu orele în faţa televizorului de la cele mai mici vârste. Cu timpul,profesorii universitari au observat că de la o generaţie la alta,scad performanţele studenţilor,chiar dacă tehnologia a avansat enorm.
Creşterea copilului fără televizor – televizorul hipnotizează
Ce este de făcut? Activităţi cât mai multe în familie – plimbări în natură,sport în natură (bicicletă,joaca cu palete,cu mingea,etc.),cititul poveştilor,învăţatul unui instrument muzical,implicarea activă în problemele comunităţii (activităţi caritabile,muncă de voluntariat),lucrul manual şi implicare copilului în responsabilităţile de familie,făcându-l astfel să se simtă un membru important. Investiţi mai mult timp în copii,cumpăraţi mai degrabă biciclete,role şi alte obiecte de sport pentru copii decât tablete şi alte gadget-uri. Pictura,desenul,confecţionarea obiectelor cu ambele mâini sunt doar câteva dintre activităţile pe care le puteţi desfăşura alături de copiii voştri.
Părinţii trebuie să fie atenţi la cât îşi lasă copiii în faţa televizorului. Dacă se poate,de fiecare dată părinţii să stea împreună cu copiii şi să vizioneze. Astfel,părinţii îi pot învăţa pe copii să aibă simţ critic în ceea ce priveşte vizionarea la televizor. Privitul la tv nu ar trebui considerat o activitate,deci nu ar trebui să recompensaţi copilul lăsându-l la tv.
Donna Stevens a fotografiat cum arată copiii când se uită la televizor. A remarcat că aceştia arată ca nişte zombie,total hipnotizaţi,nicidecum într-o stare de învăţare sau într-o stare activă. Vezi aici experimentul.