Cum îl ajuţi să descopere lumea?

Cu o imaginaţie debordantă, copilul tău îţi pune întrebări peste întrebări şi, uneori, parcă nu mai ştii ce să-i răspunzi. „De ce este cerul albastru?” Şi „De ce oamenilor le este sete?”. E felul lui de a descoperi lumea şi tu eşti acolo să-l îndrumi. Faci faţă?

Atunci când începe să perceapă lucrurile din jur,copilul începe să pună întrebări. E curios în legătură cu orice,de la viaţă cotidiană,la sexualitate, oameni,obiceiuri. Pentru că simte nevoia să înţeleagă lucrurile din jur. Dar cum să i le explici pentru vârsta lui? Şi chiar e cazul să i le explici pe toate?

Viaţa socială începe la trei ani!

Poate că te-ai întrebat şi tu,obosită de interogatoriile copilului care te priveşte cu ochi mari,aşteptând încă un răspuns din partea ta,dacă toate aceste întrebări sunt normale. În preajma vârstei de trei ani,el traversează etapa lui „DE CE?”. Acesta e „debutul vieţii sociale”,momentul când copilul începe să se desprindă de fusta mamei şi porneşte să descopere lumea,amuzant şi insistent. Acum apare şirul întrebărilor,ceea ce arată că el interacţionează cu mediul lui,cu oamenii din jur,or asta-i excelent. Se spune că un copil curios e un copil sănătos. Doar că,uneori,părinţii nu ştiu cum să îi răspundă şi se simt încurcaţi de subiectele abordate de el. Cu siguranţă,cel mai adesea întrebările copilului sunt imprevizibile. Dar e bine să încerci de fiecare dată să vii cu un răspuns cât mai exact. Să te învârţi în jurul cozii nu e o soluţie. Nici să spui:„E atât de mic,oricum n-ar înţelege!”.

Aşteaptă întrebările!

În funcţie de vârsta lui,îi vei răspunde cât mai simplu sau într-o manieră ceva ma complexă. Unui copil foarte mic,nu-i vei aduce prea multe detalii. Cel mai probabil,nu va înţelege un răspuns mai aprofundat şi tot ce aşteaptă e unul simplu şi clar. Lasă-l să-ţi adreseze el întrebările. în acest fel vezi ce anume îl interesează. Nu e nevoie să oferi un răspuns precis atunci când copilul tău de trei ani te întreabă cum se fac copiii. E suficient să-i spui că a fost fabricat în burta mamei. Mai târziu,îi vei spune povestea cu spermatozoizi şi ovule,dar toate la timpul lor.

E important să nu-l faci să-şi piardă încrederea în tine!

Ai grijă să nu-i răspunzi într-o manieră prea evazivă,mai ales în cazul unor  întrebări care te încurcă,de exemplu cele despre sexualitate sau anumite boli. Pe de altă parte,un răspuns detaliat îl poate speria. Fii spontană şi sinceră în răspunsuri,astfel încât să nu-şi piardă încrederea pe care o are în tine. Psihologii spun că,punând întrebări,într-un fel,copiii îşi testează părinţii. Ei îşi imaginează că oamenii mari sunt puternici şi nu greşesc niciodată şi vor să se convingă că este aşa. Nu te învinovăţi dacă,la un moment dat,nu ai nicio idee pentru un răspuns,asigură-l că te mai gândeşti şi îi spui.

Şi nu uita să-l feliciţi pentru întrebările inteligente şi pentru imaginaţia lui. Efectele benefice ale încurajărilor tale le vei vedea peste ani.

Cea mai grea întrebare:„De ce oamenii mor?”

Copilul descoperă lumea,cu bune şi rele.El observă că oamenii mor şi întreabă DE CE?. Pentru mulţi părinţi,problema morţii e cea mai greu de explicat. Şi se întreabă îngrioraţi de ce copilul lor se gândeşte la aşa ceva. Când,de fapt,nu e nimic alarmant aici. Specialiştii spun că un copil nu trebuie protejat ascunzându-i dificultăţile vieţii,ci ajutându-l să le înfrunte. Răspunsul recomandat ar fi:„Un om moare atunci când a terminat de trăit. Nu e cazul să te gândeşti la astfel de lucruri pentru că tu eşti mic şi mai ai foarte mult de trăit.”

O mare greşeală pe care o fac părinţii,mai spun specialiştii,apare atunci când animalul preferat al copilului moare. Cel mic presupune,de obicei,că animalul doarme,iar părinţii,pentru a nu-l face să sufere,îi confirmă acest lucru. NU,spun psihologii! Riscul este ca el să se sperie să mai meargă la culcare sau pur şi simplu să refuze să doarmă.