Cum îl înveţi să se ferească de necunoscuţi

Pe stradă, la ieşirea de la şcoală sau de la grădiniţă, copiii pot fi victimele adulţilor rău intenţionaţi. Ce să le spui celor mici, cum să-i înveţi să fie prudenţi, fără a le descuraja înclinarea firească spre comunicare şi relaţionare cu cei din jur?

În secolul informaţiei,copiii aud,chiar şi fără să vrea,despre acte de răpire,dispariţii sau abuzuri. La rândul tău,în calitate de părinte,e bine să-i transmiţi copilului un avertisment în legătură cu persoanele cu care ar trebui sau nu să relaţioneze în spaţiile publice.

Învaţă-l să spună „nu“

Copiilor le vine greu,în viaţa de zi cu zi,să refuze un adult. Pentru că,de mici,sunt învăţaţi să se supună autorităţii celor mai în vârstă. Explică-i odraslei tale că anumite cuvinte sau gesturi le sunt interzise atât copiilor cât şi adulţilor – cunoscuţi sau nu-,şi că atunci când un om mare le cere ceva ciudat,e mai bine să refuze persoana respectivă.

În cine să aibă încredere-şi în cine nu

Statisticile arată că,cel mai adesea,copiii sunt victimele adulţilor pe care îi cunosc. Prin urmare,a-i spune odraslei să se ferească de necunoscuţi nu îl protejează de situaţiile dificile din viaţa reală. Regula „fereşte-te de străini“ poate să ducă şi la confuzii:tu,ca adult,te adresezi adesea necunoscuţilor – el,copilul,de ce n-ar face-o? Soluţia este ca micuţul să fie capabil să facă diferenţa între persoanele pe care poate pune temei şi cele rău intenţionate.

Bine de ştiut

Nimic nu poate înlocui supravegherea părinţilor în cazul micuţilor de vârstă preşcolară,care nu au noţiunea riscului. În schimb,copiii mai mari trebuie să ştie ce atitudini să adopte când se simt ameninţaţi:

-Dacă s-au pierdut sau sunt în pericol:să rămână în acelaşi loc (sau,dacă locul e periculos,să găsească zona care oferă cea mai mare protecţie),să încerce să atragă atenţia,să aştepte ca cineva să vină să-i ajute.

-Să-şi ştie coordonatele:învaţă-i să-şi reţină numele întreg,adresa,numărul de telefon.

-Cui să-i dea adresa sau telefonul:poliţistului în uniformă,persoanei de la un chioşc de ziare,unei femei cu copii.

-Când cineva spune sau face ceva care-i derutează/sperie:copilul trebuie să se ducă imediat la un adult în care are încredere şi să-i povestească întâmplarea.

Anticipează anumite situaţii

Joacă-te cu odrasla,simulând situaţii care ar putea surveni în viaţa reală. Vei observa că micuţii între 8 şi 10 ani înţeleg rapid regula „Nu urmez pe cine nu cunosc“,şi nu o încalcă nici măcar în schimbul unei promisiuni  tentante – o invitaţie la îngheţată,spre exemplu. Însă prudenţa se evaporă ca prin minune când copilul e îndemnat să urmeze un necunoscut care îi anunţă un eveniment grav – un accident al părinţilor,să zicem. Spune-i că,chiar şi în caz de accident,o persoană cunoscută sau recomandată de cineva cunoscut va veni să se ocupe de el.

Nu-l speria

Dincolo de semnalul de alarmă,important e să nu-ţi sperii copilul. Spunându-i că toţi oamenii pe care nu-i cunoaşte sunt răi,îi transmiţi de fapt că orice cunoştinţă nouă este rea – iar asta îi va crea dificultăţi de socializare. Important este ceea ce zice sau face persoana care îl abordează – aici copilul trebuie să manifeste prudenţă.