Cum îţi „dezlipeşti“ copilul de televizor?

18 iunie 2015   Parenting

Pediatrii recomandă ca, până-n 2 ani, copiii să nu se uite la televizor. Şi nu neapărat pentru că pot vedea emisiuni sau imagini nepotrivite cu vârsta lor, ci pentru că stimularea produsă de imaginea TV le poate face rău.

Dependenţi de reclame

Televizorul este foarte practic pe post de baby-sitter,dar are şi dezavantaje. Culorile strălucitoare,intermitente,sunetul tare şi ritmul alert în care se succed imaginile determină o stimulare pe care creierul micuţilor o gestionează cu dificultate. Spoturile publicitare îi atrag ca un magnet şi,aşa cum mulţi părinţi au observat,copiiilor devin foarte repede dependenţi de stimularea neurologică prousă de imaginile de pe sticlă.

Tulburări emoţionale

Sunt părinţi care nu mănâncă decât în faţa televizorului aprins,împreună cu copiii. Şi lasă să se desfăşoare ecran orice fel de imagini,spunându-şi să oricum copilaşul este prea mic şi nu înţelege. Fals! Copilul stă cu ochii lipiţi de ecran,soarbe cuvintele şi,chiar dacă nu înţelege tot,simte o mulţime de emoţiipe care nu ştie să şi le explice. Îşi formează o percepţie haotică şi incoerentă asupra lumii înconjurătoare,fapt care explică în parte agitaţia unora dintre micuţi,tulburările de somn şi chiar de apetit.

Soluţii practice

Aceste exerciţii trebuie începute când copiii sunt încă mici:

-        Pune televizorul în altă cameră decât cea în care vă petreceţi majoritatea timpului

-        Nu lăsa televizorul aprins toată ziua.

-        Pregăteşte diverse activităţi pentru a umple timpul pe care micuţul tău îl petrecea până acum în faţa micului ecran.

-        Există părinţi care sunt foarte încântaţi de copiii lor care,deşi de-abia se ţin pe picioare,memorează cu uşurinţă reclamele,ba chiar le fredonează melodiile. Micuţii de 1-2 ani pot face acest exerciţiu şi cu casetele cu muzică specială pentru copilaşi,foarte ritmate şi educative.

Mai multe