Cum recunoşti un copil stresat?

De multe ori adulţii refuză să admită că şi copiii pot fi stresaţi. De aceea, motivele care determină anxietatea copiilor sunt minimalizate de părinţi, iar asta adânceşte şi mai mult starea lor de nelinişte.

Cei mici nu au niciun motiv să fie stresaţi,nu? Doar nu au griji,nu trebuie să meargă la muncă,să plătească rate sau să aibă grijă de familie. Nimic mai greşit. Evenimente precum moartea cuiva drag,o notă proastă la şcoală sau venirea pe lume a unui frăţior pot fi motive serioase de stres. Când este vorba de copil,este important să recunoşti semnele care indică asta. Acest lucru nu este greu de realizat dacă petreci mult timp cu cel mic şi dacă aţi dezvoltat o relaţie bazată pe încredere şi pe comunicare. În acest caz,vei sesiza imediat orice modificare de comportament,ca să nu mai vorbim de faptul că,dacă nu se simte în largul lui,puştiul va căuta sprijin şi înţelegere la unul dintre părinţi. Situaţia se complică în cazul în care programul cotidian te împiedică să fii alături de el în momentele importante sau dacă aveţi lacune în comunicare. De aceea este important ca,şi în puţinul timp pe care îl petreceţi împreună,să fii atentă la semnalele transmise şi să încerci să îl cunoşti cât mai bine.

Fii atentă la schimbările negative din comportament

Oricât de bine aţi comunica,sunt momente când copilului îi este greu să îşi verbalizeze emoţiile. De aceea,cel mai des,stresul se manifestă prin schimbări negative de comportament. Piciul poate fi mai agitat decât de obicei,mai iritabil,poate plânge mult mai uşor sau poate fi violent cu cei din jur,chiar şi cu persoanele la care ţine. Mai mult,copilul îşi poate schimba rutina de somn sau de joacă.

Semnalele fizice pot oferi indicaţii preţioase

Stresul se poate manifesta,de asemenea,prin semne fizice,cum ar fi durerile de stomac şi durerile de cap. În cazul în care copilul petrece mult timp stând în pat,înclusiv în week-end,sau are dureri de burtică dimineaţa,înainte de a merge la şcoală,este posibil ca problema să fie de natură psihologică.

Urmăreşte cum interacţionează cu alţii

Deşi programul încărcat poate să îţi răpească luxul de a-ţi observa copilul la joacă,nu te feri să discuţi cu dascălii copilului sau cu părinţii prietenilor săi (presupunând că,cel mai adesea,aceştia sunt vecini de-ai tăi) pentru a afla cum interacţionează copilul cu cei din jur.

Ascultă înainte de a acţiona

Deoarece de multe ori copilul nu este familiarizat cu noţiunea de stres şi cu sensul ei,îşi poate exprima sentimentele de suferinţă prin alte cuvinte,cum ar fi „îngrijorat“,„confuz“,„iritat“ sau „furios“. Mai mult,acesta poate exprima opinii negative la adresa propriei persoane sau la adresa celor din jur. Replici precum:„Nimeni nu mă place“,„Sunt un prost“,„Nu înţelegi nimic“ ar trebuie să ridice un semnal de alarmă. Este important ca,înainte de a judeca sau pedepsi copilul pentru aceste afirmaţii,să le asculţi în profunzimea lor şi să te gândeşti dacă nu cumva ele ascund o problemă mai serioasă.

Observă semnele de regresie

Un eveniment de viaţă major poate duce la regresie,ceea ce înseamnă că puştiul revine la obiceiuri pe care le-a depăşit demult,cum ar fi suptul degetului sau folosirea scutecelor. Pentru a-l ajuta să facă faţă stresului,asigură-te că identifici corect problema şi că faci tot ce este posibil pentru a-l sprijini. Este important ca micuţul să se simtă acceptat şi înţeles chiar şi când ştie că aceste obiceiuri te deranjează.

Comportamente repetitive

Când copilulse simte stresat,poate încearca să se calmeze prin comportamente repetitive,cum ar fi rosul unghiilor,răsucirea părului pe deget sau zgârierea pielii. Dacă observi asta,nu îl certa,nu îi spune că este ruşinos şi nu insista să se oprească-cei mici pur şi simplu nu au acest tip de auto-control.

Info plus

În cazul în care copilul nu răspunde la încercările tale de a-l face să se simtă mai bine sau dacă trece printr-un moment traumatizant (cum ar divorţul părinţilor sau un deces în familie),apelează la un specialist. Un psiholog îl poate ajuta să gestioneze mai bine stresul.

Sfatul specialistului

Andreea Dumitrache – psiholog clinician,tel. 0769.371.069

Întrucât stresul poate afecta atât adulţii,cât şi copiii,părinţii au la îndemână câteva modalităţi de a-i ajuta pe cei mici să gestioneze situaţiile stresante. Ascultarea,validarea şi normalizarea emoţiilor copilului,precum şi crearea unui mediu securizant reprezintă baza formării unor deprinderi în gestionarea situaţiilor dificile. De vreme ce jocul reprezintă principala activitate în copilărie,acesta poate fi utilizat în combaterea stresului. De asemenea,tehnicile de respiraţie,exerciţiile de vizualizare (exemplu:imaginarea unui loc în care copilul se simte în siguranţă şi în care se poate întoarce în momentele dificile sau stresante) sunt foarte utile în astfel de situaţii.Prevenţia reprezintă cea mai bună strategie. Astfel,părinţii pot anticipa eventualele situaţii stresante pentru copil şi îl pot pregăti în vederea gestionării acestora. Când stresul se transformă într-o stare continuă de anxietate ce afectează funcţionarea copilului pe diverse planuri,este recomandat ca părinţii să apeleze la un specialist.