De ce apare prietenul imaginar, ce nevoi are, de fapt, copilul şi când ar trebui să-i îngrijoreze pe părinţi

19 mai 2021   Parenting

Mulţi copii au un prieten imaginar, un personaj din desenele animate preferate, un monstruleţ sau un animal care li se pare real. Până într-un punct, n-ar trebui să te îngrijoreze. În unele cazuri, este nevoie să-i pui limite.

Copiii mici au o imaginaţie bogată. Uneori, vor crede că au un prieten care nu există în realitate. Ar putea fi cineva pe care îl cunosc deja, un personaj dintr-o poveste sau un film, un animal sau o creatură creată de ei. Ar putea să-i stea alături tot timpul sau este posibil să apară şi să dispară. Te poţi aştepta ca cel mic să inventeze astfel de amici de pe la aproximativ doi ani şi jumătate până la vârsta şcolară. Poate fi ceva ce durează câteva luni, cu toate că există copii care au astfel de amici mai mulţi ani la rând. Ca adult, te poate speria sau pune pe gânduri să-l vezi pe copilul tău vorbind cu cineva care nu există în carne şi oase, dar poate fi un comportament benefic pentru el.

Îl ajută să comunice

Nu întâmplător prietenii imaginari apar pe la vârsta de trei – cinci ani, într-o perioadă în care copiii îşi extind vocabularul. Un studiu american a arătat că micuţii care au prieteni imaginari îşi dezvoltă limbajul, sunt mai creativi şi învaţă mai uşor diverse lucruri sau o limbă străină. De asemenea, aceşti copii devin mai independenţi de adulţi, mai empatici şi mai cooperanţi în colectivitate. Prin urmare, oricât de fioros ar părea prietenul inventat de copilul tău, acesta este un personaj pozitiv în povestea voastră.

Demonstrează o imaginaţie bogată

Nu există dovezi care să arate că prezenţa unui prieten imaginar este semnul unui IQ ridicat. Totuşi, este o certitudine că acei copii care au astfel de companoni sunt mai empatici, deoarece au abilitatea de a se pune în locul celor creaţi de el. De asemenea, copiii care îşi imaginează prieteni tind să fie mai plini de imaginaţie. Nu este cazul ca părinţii să se îngrijoreze de existenţa vreunei suspiciuni de boală mintală. Nu este acelaşi lucru cu tulburarea de identitate disociativă sau tulburarea de personalitate multiplă, ceea ce este extrem de rar.

Depăşeşte mai uşor situaţiile stresante

Intrarea la grădiniţă, mutarea dintr-o locuinţă în alta sau pierderea unei persoane dragi pot fi evenimente la care copiii par să se adapteze mai uşor, dar care pot fi stresante pentru ei. În astfel de conjuncturi, este posibil să apară prietenul imaginar care îngrijorează pe părinţi, când, de fapt, ar trebui să-i liniştească. Este doar o modalitatea isteaţă de a face faţă unor provocări şi de a-şi păstra sănătatea emoţională. Uneori, prietenii imaginari ar putea să apară în lipsa unui frate sau să umple un gol pe care alţi amici de joacă nu-l ocupă. Te surprinde când îţi cere să faci loc la masă pentru amicul inventat? Intră în jocul lui şi acordă-i atenţia pe care ţi-o cere de fapt, prin această rugăminte de a fi atentă la el.

Când devine o problemă

Copiii sunt conştienţi că aceşti prieteni imaginaţi nu sunt reali, ba chiar ajung să-l folosească pentru a deţine controlul în familie. E bine să-l răsfeţi şi să-i dai atenţie prin acceptarea amicului creat de el, dar trebuie să impui o limită în momentul în care dă vina pe acesta pentru comportamentul său greşit. Trebuie să înveţe că este responsabil pentru propriile fapte, fără să dea vina pe nimeni altcineva. De asemenea, ar trebui să intervii atunci când ajunge să prefere să-şi petreacă timpul cu prietenul imaginar în loc să se joace cu nişte prieteni reali, copii de vârsta lui. Copiii care au prieteni imaginari tind să fie mai sociabili decât ceilalţi copii. Totuşi, dacă observi că refuză compania altor copii este posibil să aibă nevoie de intervenţia unui psihoterapeut, deoarece poate fi vorba despre o anxietate socială. Acest tip de anxietate apare la circa 12% dintre oameni, inclusiv la copiii foarte timizi, şi se manifestă prin nelinişte, nesiguranţă în anumite situaţii sociale.

Unii dispar brusc, alţii rămân mai mulţi ani

Prietenii imaginari dispar, de obicei, până la vârsta de nouă ani, dar unii persistă. De cele mai multe ori, pleacă pe nesimţite, aşa cum au venit, pe măsură ce copiii devin mai dornici să-şi petreacă timpul cu prieteni reali.

În unele cazuri, nu dispare cu adevărat, dar copilul va înceta să mai vorbească despre el, de teamă să nu fie luat în râs. Chiar dacă persistă, nu există motive de îngrijorare. Trebuie să intervii numai dacă îl împiedică să relaţioneze cu copii de vârsta lui.

Ştiai că...

...unii copii aleg să-şi păstreze prietenii imaginari până ajung la maturitate? Agatha Christie a scris în autobiografia ei că avea prieteni imaginari chiar şi când era deja un adult.

Info

Aproximativ 65% dintre copii au prieteni imaginari, susţin oamenii de ştiinţă americani de la Universitatea Manchester.

@shutterstock

Mai multe