Liceul Pedagogic, o nouă perspectivă

Cu peste douăzeci de ani în urmă, apăreau în peisajul şcolii româneşti, mai întâi, Grădiniţa Arc-en-Ciel, apoi, când copiii au crescut, Şcoala Anastasia Popescu, purtând numele celei dintâi profesoare de religie a celor mici.

Formula,cu totul nouă,a acestor unităţi de învăţământ particular,propunea,avant la lettre,aşezarea,în prim-planul tuturor activităţilor şi intereselor şcolii,a elevului,cu nevoile,talentul,neîmplinirile,ezitările,izbânzile sale,precum şi o viziune creştin-ortodoxă în care se oglindea cu discreţie,întreaga viaţă a comunităţii.

Ca atare,primul impact al acestei viziuni a fost asupra dascălilor şi asupra părinţilor,pe care,trebuie să o spunem,i-a uimit la început curajul programului grădiniţei şi apoi al şcolii,de a aborda predarea a trei limbi străine – franceza,germana şi engleza – tuturor copiilor,în programul comun,ca şi îndrăzneala de a aduce în sălile de grupă şi de clasă mai mulţi profesori,care să predea,fiecare în parte,disciplinele în care era specializat,în timp ce educatoarei şi învăţătoarei,le reveneau doar coordonarea colectivelor de copii şi sarcina de a realiza integrarea informaţiilor în proiecte multi şi transdisciplinare.

Copiii au crescut,au ajuns la vărsta gimnaziului,iar şcoala a crescut odată cu ei. S-au adunat multe premii la concursuri şi olimpiade,proiecte,reviste scrise în şi pentru şcoală,premii naţionale şi internaţionale. 

Părinţii întrebau acum dacă nu este cazul să proiectăm liceul. Nu era o decizie uşor de luat,câtă vreme absolvenţii clasei a VIII-a strângeau,an de an,buchete din note de 10 la Evaluarea Naţională şi îşi propuneau să nu abandoneze studiul limbilor străine,dar să continue aprofundarea,mai cu seamă,a ştiinţelor exacte. Liceele glorioase ale capitalei îi primeau cu braţele deschise,iar părinţii şi profesorii îşi făceau un titlu de mândrie din aceste reuşite.

Şi totuşi,unii copii şi-ar fi dorit altceva. Mai multă înţelegere din partea profesorilor nou întâlniţi. Mai multă căldură. Mai multă empatie. Reveneau la şcoală,se alintau din nou alături de dascălii care îi ştiau de mici şi,nu de puţine ori,se alăturau echipei de profesori pentru proiectele noi,în Şcolile de Vară,ori în tabere. Erau cei mai pricepuţi voluntari. Puteau fi cei mai buni profesori. Şi iată că gândul acesta a prins contur:de ce nu,un liceu pedagogic,care să ducă mai departe valorile şcolii – valorile de credinţă,de respect pentru copii,de grijă pentru tot ce ne înconjoară.

Şi iată că,începând din anul şcolar

desprins din Şcoala Gimnazială Anastasia Popescu

întâmpinând primii elevi pe care şi i-ar dori viitori dascăli dedicaţi,iubitori şi atenţi la nevoile copiilor care le vor fi învăţăcei. Întâia promoţie va purta numele distinsei profesoare

,pedagogul-model,care şi-a dedicat întreaga viaţă valorilor fundamentale pe care le reunesc Biserica,Familia şi Şcoala.

Tinerii care împărtăşesc valorile credinţei,ale iubirii pentru tradiţiile româneşti,ale respectului pentru creaţia lui Dumnezeu,sunt aşteptaţi cu bucurie de confraţii lor mai mari,care le vor fi călăuze pe parcursul celor patru ani de liceu. 

Împreună vor descoperi nu doar literatura şi ştiinţele,ci şi jocurile copilăriei,tainele pedagogiei şi ale didacticii,bogăţia meşteşugurilor tradiţionale,eleganţa dansului popular,mlădiera cântului şi armoniile pianului,ori ale viorii. Vor desluşi de la înaintaşa lor,profesoara Anastasia Popescu,felul în care îi pot apropia pe cei mici de Hristos,vor face cunoştinţă cu mari pedagogi români,ori de pe alte meleaguri,îşi vor şlefui expresia în limbile străine pe care,acum,vor avea prilejul să le aprofundeze şi să le practice nemijlocit.

Viaţa de licean va fi plină de bucurie şi de împliniri,văzând că pot dărui deja celor mai mici ca ei din tot ce ştiu şi pot acum pune în practică,dacă antrenează noianul de cunoştinţe care,astfel,nu mai rămân doar la nivel teoretic,ci pot prinde contur,pot deveni viaţă.

Când,la finalul liceului,vor gândi spre ce carieră se pot îndrepta,unii dintre tineri vor putea alege să înceapă deja să lucreze,chiar în grădiniţa şi şcoala ai căror absolvenţi sunt,putând astfel fi,din punct de vedere material,deja independenţi. Îşi vor urma studiile,în paralel cu această activitate,care le poate permite suficientă libertate pentru studiu.

Dacă vor prefera să fie doar studenţi,tot ce au acumulat de-a lungul liceului le va fi de un folos real,mai cu seamă pentru cei care se vor orienta către filologie,ori ştiinţe socio-umane. Şi dacă,în fine,vor prefera o carieră într-o cu totul altă direcţie,nu putem ignora beneficiul pe care anii de liceu au a-l aduce la împlinirea fiecăruia ca persoană şi personalitate,ajutându-i în structurarea propriilor valori,în fundamentarea familiei şi chiar în parcursul de viitori părinţi,cunoscători îndeaproape ai psihologiei copilului.