«Merită să rămânem împreună doar pentru copii?»
Iată o întrebare pe care probabil ai auzit-o de-a lungul timpului în grupul tău de prietene, dar nu te gândeai niciodată că ţi-ai putea-o adresa ţie însăţi. Cât de bine este pentru toţi ai tăi să rămâi alături de un soţ pe care nu-l mai iubeşti? Este despărţirea o şansă pentru fericirea copiilor, dar şi pentru fericirea ta şi a lui?
«Ne certăm des şi atmosfera din casă este foarte încărcată»
Copiii au nevoie de un mediu propice dezvoltării lor şi de o familie care să le ofere un model pentru viitoarea lor viaţă în doi. O relaţie în care dragostea,respectul,siguranţa şi micile bucurii au fost înlocuite de stres,certuri şi insecuritate generează un mediu ostil de creştere. Sigur că în nicio familie nu „o să curgă“ numai lapte şi miere,de aceea contează foarte mult nivelul de tensiune care se acumulează în casă şi până unde escaladează certurile.
De asemenea,este important să vedem şi care sunt motivele pentru care există aceste certuri. Dacă discuţiile apar pentru că dintotdeauna tu ai vrut să faci vacanţele la mare şi el a vrut la munte,dar în rest vă înţelegeţi,atunci mai bine găsiţi resurse fie în a merge o dată într-o parte,o dată în cealaltă,fie să mergeţi separat din când în când cu prietenii,pentru a vă satisface această nevoie,fără să-l obligaţi pe celălalt să se sacrifice. Dacă certurile sunt continue şi fericirea a dispărut cu desăvârşire din familie,tu eşti depresivă,el furios şi copiii nefericiţi,atunci poţi încerca să cauţi consiliere. O terapie de cuplu vă poate ajuta să identificaţi problemele şi să readuceţi armonia căminului.
«Certurile sunt„completate”de bătăi»
În condiţiile în care există abuz fizic,fie că este de faţă sau nu cu copiii,trebuie să iei măsuri. Un mediu de acest gen îi afectează serios pe cei mici,ei nu-şi vor putea găsi repere,nu vor înţelege motivul violenţelor,din contră:vor trăi spaime majore,care îi vor urmări toată viaţa şi cu care se vor confrunta cel mai probabil pe parcursul maturizării.
Există multe forme de abuz,dar trebuie să iei atitudine în faţa violenţei fizice,a violenţei de limbaj,a adulterului repetat,a alcoolismului şi a altor forme de dependenţă care duc la distrugerea mediului familial.
În condiţiile în care părintele agresor conştientizează gravitatea afecţiunii de care suferă sau a manifestărilor sale,atunci există şansa ca,fiind alături de el şi cu ajutor specializat,lucrurile să intre pe un făgaş normal. Riscul recăderilor însă va rămâne ridicat. În condiţiile în care părintele agresor consideră că are un comportament îndreptăţit,că bătaia e ruptă din rai,că înşelatul este ceva normal în cuplu,atunci este timpul ca victima să ia măsuri. Este important ca micuţii să iasă din climatul nesănătos în care cresc şi să trăiască într-un mediu sănătos,lipsit de abuzuri.
«În ciuda discuţiilor,cel mic nu pare afectat»
Dacă te ascunzi după ideea că e mic,că nu înţelege sau că o să crească şi o să înţeleagă,te înşeli amarnic. Poate că nu înţeleg,dar simt foarte,foarte bine ce se întâmplă între părinţi. Copiii resimt tensiunile. Dacă te răsteşti la partenerul tău,şi atmosfera este încărcată,copilul va începe să plângă.
Cu atât mai grav când vorbim de violenţă fizică. De asemenea,copiii simt răceala din relaţie. Există posibilitatea ca între voi să nu mai existe nimic,dragostea să se fi pierdut pe drum şi acum să staţi pentru copii. Dacă faceţi asta păstrând o relaţie de amiciţie,atunci există şanse ca acest compromis să funcţioneze,şi copiii să nu aibă nicio problemă.
Cu toate acestea,vor învăţa de la voi un model rece şi distant sau bazat doar pe amiciţie,pe care probabil îl vor replica la maturitate. Copiii pot face faţă cu brio unui divorţ dacă părinţii lor continuă să fie prieteni,şi cu atât mai mult dacă au şi vieţi împlinite.
«Să ne despărţim,să nu ne despărţim?»
Nicio familie nu a fost ferită de „furtuni“,şi multe dintre ele au reuşit să iasă mai puternice din încercările prin care au trecut. Nu poţi da bir cu fugiţii la primele dificultăţi,la primele plânsete ale copilului sau la orele petrecute în plus la birou.
Viaţa poate fi grea uneori şi,făcându-i faţă,trebuie să le arătam copiilor noştri că ştim să ne adaptăm. Aşa le semănăm în suflete încredere în ei înşişi. În aceeaşi măsură,nu pot recomanda sacrificiul total al unui părinte abuzat pentru copiii lui. În primul rând,pentru că este distructiv pentru personalitatea lui,pentru bunăstarea lui ca om,iar în al doilea rând pentru că acest lucru nu numai că nu ajută cu nimic copiii,ba mai mult,le demolează orice formă de încredere în dragostea dintre doi oameni!