Rezistă o căsnicie fără copii?

Sunt cupluri care ştiu, încă de la începutul vieţii de familie, că nu vor deveni părinţi. Şi care ştiu că drumul lor spre fericire nu va avea de suferit din cauza acestui aspect.

Un pic de egoism

Se întâmplă atunci când partenerii vor să-şi dăruiască dragostea doar unul altuia,să nu o mai împartă cu nimeni. Sau de teamă că nu vor putea să fie nişte părinţi buni. „ Eu aproape mă sting de frică şi când nu-mi răspunde soţul la telefon,sunt veşnic îngrijorată,nu sunt în stare nici să am grijă de mine când sunt răcită... cum să am un copil? Nu aş putea să-i ofer siguranţă!”. Sunt vorbele unei femei căsătorite,pentru care un copil nu-şi are locul în căsnicie.

Un copil? Nu este momentul...

Aşa se întâmplă în multe familii,care au ajuns,după 10,20 sau chiar 30 de ani de căsnicie să nu aibă un copil. Şi a căror relaţie nu s-a clătinat,încât să ducă la despărţiri dureroase. Cu toate că ambii şi-au dorit un copil,nu au găsit niciodată „momentul potrivit”. Ca femeie,la 20 de ani,a simţit că este prea tânără,la 30 de ani a pus cariera pe primul loc,iar la 40 de ani i-a fost tot mai greu să rămână însărcinată. Ca soţ,pe la 25 de ani îi stă gândul la distracţie,la 35 de ani are prea multe rate de achitat,iar la 45 parcă are îndoieli. Sunt parteneri care regretă că nu au avut timp să aducă un suflet pe lume,dar care au ştiut să găsească sprijin unul în celălalt şi să meargă mai departe.

Când Dumnezeu nu ţi-a dat această şansă

Unele familii au fost ocolite de noroc,atunci când vine vorba de copii. Sunt soţii care au lacrimi în ochi atunci când trec prin faţa unei creşe sau a unei grădiniţe. Sunt soţi care îi parcul de distracţii cu copii prietenilor. Toate,deoarece unul dintre parteneri este infertil. În cuplu,atmosfera este încordată,iar dragostea umbrită de această neîmplinire. Nu există decât o ieşire:să acceptaţi situaţia că nu veţi putea avea niciodată un copil al vostru,să găsiţi puterea să fiţi fericiţi chiar şi în micile bucurii zilnice. Să vă sprijiniţi,să vă regăsiţi de fiecare dată şi să vă aduceţi aminte că vă iubiţi. Şi că aveţi nevoie unul de celălalt. Aşa,veţi putea merge mai departe.

Ce-i de făcut când soţul spune nu?

Nu ai vrea să fii în pielea unei femei care simte că organismul ei „plânge” după un copil,dar al cărei soţ nu şi-l doreşte. Este o situaţie dureroasă,dar nu fără ieşire. Ai răbdare,căci,din fericire,va veni un moment când tu şi partenerul tău vă veţi sincroniza dorinţele,iar copilul mult dorit va veni pe lume. Nu-l forţa pe soţul tău să faceţi un copil,totul va veni de la sine. Până atunci,uită de stres,nu-ţi face gânduri negre,nu uita să fii seducătoare cu partenerul tău.