Se bâlbâie. Cum îl poţi ajuta?

Dificultăţile de vorbire apar destul de frecvent la copiii preşcolari şi pot să dispară în câteva săptămâni sau luni. Uneori, problema nu trece de la sine - iar tu, ca părinte, vrei să ştii că ai făcut tot ce este posibil pentru ca micuţul tău să nu fie stigmatizat mai târziu, la şcoală.

Atenţie!

Băieţii sunt de 3 până la 4 ori mai susceptibili decât fetele să se bâlbâie.

Deşi mulţi părinţi sunt reticenţi să apeleze la terapie pentru copilul lor,dacă problema persistă mai mult de 6 luni,este important să-şi ducă micuţul la logoped,pentru o evaluare.

Nu este neobişnuit pentru un copil de 2-5 ani să aibă o perioadă temporară de balbism. Micuţul se află într-un moment crucial al dezvoltării limbajului său,iar graba de a exprima cât mai multe,într-un timp cât mai scurt,poate duce la dificultăţi de vorbire. În general,problema se remediază de la sine,în câteva luni. Sunt însă şi cazuri când bâlbâiala persistă – iar atunci trebuie să cauţi soluţiile adecvate.

Unul din 20 de copii e afectat

Balbismul este o tulburare care afectează unul din 20 de copii. Cum se manifestă? Micuţul tău are dificultăţi în a-şi începe frazele sau în a-şi termina cuvintele,sau vorbeşte cu efort,repetând involuntar consoane,silabe sau grupuri de cuvinte. Problema poate varia în frecvenţă şi intensitate,de la uşor la sever. Uneori,vorbitul în faţa unui grup sau la telefon poate agrava starea,în timp ce activităţi relaxante,precum cântatul sau cititul,pot reduce bâlbâiala. Încercarea de a vorbi poate fi însoţită de gesturi sau mişcări repetitive (clipit des,mişcări involuntare ale capului). Stresul poate înrăutăţi situaţia.

Citeşte şi:Ai adoptat un copil? Cum îl integrezi în familie

Bine de ştiut!

Bâlbâiala e,cel mai adesea,o tulburare de comunicare,nu de limbaj. Se manifestă cu precădere atunci când micuţul tău încearcă să dialogheze cu o altă persoană. Pentru că se exprimă cu dificultate,copilul poate deveni complexat. Şi,cu cât e mai preocupat de acest lucru,cu atât se bâlbâie mai tare.

Cauzele sunt necunoscute

Deşi cauzele exacte ale declanşării acestei probleme nu sunt cunoscute încă,experţii cred că tulburarea de vorbire apare ca rezultat al mai multor factori. Majoritatea specialiştilor este de părere că balbismul are o componentă genetică:60 % din cei care se bâlbâie au un membru apropiat al familiei cu aceeaşi problemă. Se mai crede că sursa neplăcerii este şi de natură psihologică,deşi au fost semnalate cazuri cauzate de proasta coordonare a muşchilor care controlează corzile vocale şi limba. S-a mai observat că un eveniment neobişnuit din viaţa copilului –decesul unui bunic,divorţul părinţilor,naşterea unui frăţior – poate fi factor declanşator. În general,bâlbâiala are mari şanse să fie temporară atunci când apare în jurul vârstei de 2-3 ani. Dacă micuţul are peste 4 ani când apar dificultăţile de vorbire,sunt riscuri ca ele să persiste în timp.

Citeşte şi:A greşit! Cum procedezi?

Sfaturi utile pentru părinţi

Modul în care reacţionezi în faţa acestei dificultăţi poate avea un impact enorm asupra copilul. Pentru ca micuţul tău să nu se bâlbâie mai mult decât o face deja,încearcă să fii înţelegătoare cu problema lui,să ai răbdare,să nu te enervezi. Vorbeşte-i mereu cu calm şi încurajează-i pe cei din casă să îţi urmeze exemplul. Roagă doamnele de la creşă sau de la grădiniţă să facă acelaşi lucru. De asemenea,este foarte important să îi acorzi toată atenţia ta atunci când rosteşte frazele,să te concentrezi la ceea ce spune el şi nu la cum o spune şi,cel mai important,să nu îl îndemni să spună mai repede ceea ce are de spus. Nu îl întrerupe dar,dacă nu poate termina fraza,formulează cu blândeţe sfârşitul,cerându-i şi lui opinia:„Asta ai vrut să spui,nu?“. Fă-ţi timp să stai mai mult cu el… doar cu el. Fii cât mai naturală şi nu te arăta deloc deranjatăde problema lui. Dacă cel mic este ruşinat,asigură-l că înţelegi ceea ce-ţi spune şi că,în timp,va reuşi să controleze problema.

Când este cazul să ceri ajutor

Atunci când copilul este mai mare de 3-4 ani ar fi bine să ceri şi sfatul unui logoped. Deşi este foarte posibil să nu fie o problemă de durată,cel mai sigur este ca un  expert să îl vadă şi să îţi spună opinia sa avizată. Pentru unul din 4 copii care au nevoie de ajutor suplimentar,terapia s-a dovedit a fi mai eficientă când s-a efectuat înainte de vârsta de 5 ani. Deşi este foarte posibil ca acesta să nu fie cazul juniorului tău,terapeutul poate efectua o evaluare completă,îţi poate oferi cele mai bune sfaturi şi te poate ajuta să monitorizezi corect evoluţia copilului.