Simptome comune ale autismului

Autismul este o tulburare de dezvoltare neurobiologică cunoscută şi sub numele de tulburare de spectru autism (ASD). Simptomele acestei boli apar de obicei în primii trei ani de viaţă şi durează întreaga lor viaţă.

Principala consecinţă a autismului este incapacitatea de a comunica şi de a dezvolta relaţii sociale. Cu toate acestea, în funcţie de severitatea afecţiunii, este posibil ca problemele de dezvoltare să fie mai uşoare sau mai puternice.

Tipurile de autism din copilărie sunt:

Autism sau sindromul Kanner: există o legătură emoţională sau de empatie limitată cu ceilalţi.

Sindromul Asperger: inteligenţă ridicată, coordonare psihomotorie scăzută, lipsă de empatie şi dificultate cu relaţiile sociale. Persoanele cu sindromul Asperger nu înţeleg ironia sau înţelesurile duble din limbaj.

Sindromul Heller: Acesta este similar cu sindromul Asperger, deoarece afectează limbajul, funcţia socială şi abilităţile motorii, cu diferenţa că persoana în cauză prezintă un caracter regresiv şi imprevizibil.

Tulburare de dezvoltare generalizată nespecificată: pentru aceasta, există simptome eterogene. Pot apărea probleme cu reciprocitatea socială, probleme grave cu comunicarea şi activităţi şi interese specifice, restricţionate şi stereotipizate.

Se pare că această tulburare sunt mult mai frecventă la băieţi decât la fete. De fapt, este mai des întâlnită decât cancerul şi diabetul. În general, părinţii îşi dau seama de faptul că cel mic are anumite deficienţe după ce încep să observe comportamentul acestuia. Copilul poate avea probleme cu comunicarea şi pierderea abilităţilor.

Este foarte dificil pentru un părinte să afle că copilul său a fost diagnosticat cu autism. Apare îngrijorarea, disperarea, neputinţa, incapacitatea de a putea face ceva pentru rezolvarea problemei.

Cele mai frecvente simptome ale autismului sunt:

Comportamentul repetitiv şi ataşament faţă de obiecte

Acesta este unul dintre simptomele-cheie ale autismului; copilul nu îşi dă seama de vârsta pe care o are. El pare să fie cufundat în propria sa lume şi tinde să organizeze şi să reorganizeze lucrurile înainte şi înapoi, iar şi iar pentru o perioadă mai lungă. Ataşarea faţă de obiecte este obişnuită. Oriunde doresc să meargă, ei poartă întotdeauna ceva cu ei, pentru că îl consideră important şi dacă îl atinge cineva, ei reacţionează neaşteptat de agresiv.

Sensibilitate mică sau mare la sunete

Unele dintre persoanele care suferă de autism sunt foarte sensibile la stimuli externi, cum ar fi sunetul. Când se întâmplă ca volumul sunetului să fie ridicat, copilul începe să ţipe, să sară, să alerge şi să-şi acopere urechile repetând anumite cuvinte pentru a se calma. Astfel, situaţiile stresante sau conflictele îi pot afecta de trei ori mai mult, pentru că nu ei pot face faţă.

Dimpotrivă, există şi alţii care nu răspund la aceşti stimuli şi când sunt strigaţi după numele lor, ei nu răspund, ca şi cum nu ar auzi. În mod similar, nici măcar nu se pot întoarce să vadă de unde provine sunetul, nici nu sunt surprinşi de zgomote puternice.

Dificultăţi în comunicare

Unii copii care sunt diagnosticaţi cu autism nu dezvoltă în mod corespunzător vorbirea, astfel încât este dificil pentru ei să comunice (oral, scris, prin semne). Ei nu reuşesc să spună ce îi tulbură sau îi deranjează. Există terapii pentru dezvoltarea limbajului la copiii care suferă de această tulburare. Cel mai bine este ca un medic specialist să diagnosticheze mai întâi problema, astfel încât să poată fi găsită o soluţie.