Teama de apă, de întuneric, de monştri... scapă-l de fobii!

Toţi copiii au frici pasagere, care fac parte, firesc, din procesul lor de dezvoltare. Arată-i că îl înţelegi, nu-i lua frica în derâdere - şi înaţă-l cum să scape de fobii.

Teama de întuneric

Este una dintre primele cărora copilaşul tău trebuie să le facă faţă. S-ar putea ca,dintr-o dată,micuţul care până acum mergea liniştit la culcare să refuze să mai adoarmă singur,să ceară o lumină aprinsă,să te cheme din 10 în 10 minute să-i aduci un pahar cu apă,să te roage să-l mai scarpini puţin sau să-i mai spui o poveste. Soluţia? Foloseşte o lampă de veghe,care nu bate direct spre patul copilului.

Teama de monştri

Apare la vârsta când imaginaţia este în plină expansiune. Să nu te mire dacă îţi povesteşte că un monstru înfiorător s-a strecurat noaptea în patul lui şi l-a speriat. De la 4 ani,copilaşul tău trece dintr-o etapă în alta a copilăriei şi începe să-şi conştientizeze vulnerabilitatea. Pentru că este suficient de mare şi îşi poate verbaliza temerile,îi este de ajutor dacă discuţi cu el despre ceea ce îl sperie. Dacă nu-şi găseşte cuvintele pentru a-ţi povesti ce-l nelinişteşte,propune-i să deseneze monstrul cu care se confruntă. Şi nu-l mai lăsa să se uite ore în şir la desene animate cu personaje care-l înspăimântă.

Teama de apă

Chiar şi la vârsta de 2 ani,copilaşul tău poate refuza să intre în cada plină,pentru că apa îi îngreunează mişcările. Unii copii simt mai acut această spaimă,alţii mai atenuat. Micuţul tău poate dezvolta aversiune pentru apă ca urmare a unei întâmplări neplăcute pe care o păstrează în memorie. Poate fi vorba despre o alunecare urmată de lovire,o baie prea caldă,o otită care i-a provocat dureri puternice,un val mai mare care l-a trântit pe nisip. După asemenea experienţe,cu grijă şi răbdare,cei mai mulţi dintre copii îşi revin fără probleme. De altfel,statisticile spun că un adult din patru a avut în copilărie,teamă de apă. La maturitate,tot statisticile spun că un adult din 7 mai păstrează aversiunea faţă de scăldat.