Tu şi fiica ta. Sunteţi rivale sau prietene?

30 iulie 2012   Parenting

Nu există un cuvânt mai dulce şi mai plin de semnificaţii decât „mama“. Descrie perfect ataşamentul profund, dincolo de orice oprelişti, între o femeie şi copilul ei. În unele perioade ale vieţii însă, relaţia mamă-fiică se transformă într-un război deschis, nociv de ambele părţi.

Când era micuţă,vedea în tine o zeiţă. Îţi proba fardurile,accesoriile,îmbrăcămintea sau pantofii. Nu dorea decât să-ţi semene perfect. Iar tu,te vedeai în ea,ca-ntr-o oglindă. Începând din adolescenţă însă,relaţia voastră a suferit schimbări radicale. Care sunt cauzele şi cum ai putea avea situaţia sub control afli în continuare. 

«De ce nu ne mai înţelegem?»

Din punctul de vedere al psihologilor,calea pentru dobândirea identităţii feminine este mult mai dificilă pentru fete decât aceea de obţinere a identităţii masculine pentru băieţi. Şi asta pentru că fetele conştientizează asemănarea cu mamele şi se văd ca o replică a lor,sentiment cu care se luptă îndelung,încercând permanent să se distanţeze de ele.

Pe de altă parte,naşterea unui bebeluş de sex feminin le dă mamelor convingerea că se reproduc integral. Tocmai acest tip de iubire specială pe care o poartă mamele pentru copilele lor deţine germenii unei relaţii complexe,care se poate degrada în anumite condiţii.

Adesea,mamele trăiesc pentru şi prin fetele lor,iar din dorinţa de a le proteja,se implică exagerat de mult în vieţile lor,fără a se raporta la realităţile diferite ale generaţiei actuale. Rezultatul:fetele se simt „sufocate” şi se închid în ele.

«Tinerele femei se consideră adulte»

Discutând despre cauzele divergenţelor dintre mame şi adolescentele lor cu una dintre cititoarele noastre,Maria Ardelean,din Bucureşti,mi-a spus din experienţă proprie că  „o mamă poate descrie alegerile fiicei ei ca fiind eşecuri şi-i critică rezultatele şcolare,prietenii,hainele pe care le alege. Câteodată,fiica îşi învinovăţeşte mama pentru problemele personale. Indiferent de motivul care le declanşează,conflictele dintre mamă şi fiică lasă de ambele părţi o senzaţie de singurătate”. Acum trei ani,când am mai avut ocazia să vorbim,Maria îmi zicea că datorită fetei ei,Diana,atunci în vârstă de 15 ani,îşi retrăieşte adolescenţa,după o perioadă grea în care divorţase.

Greutăţile le-au apropiat mai mult,le-au făcut să comunice mai bine. „Eu,ca mamă,mai mult o ascult decât vorbesc,ştiind că o fată care se simte judecată evită să ceară sfaturi. Tinerele femei se consideră adulte şi uneori se comportă ca atare. Asta nu înseamnă că nu-şi doresc o apropiere de mamă”,mi-a spus Maria. Secretul unei relaţii deschise cu fata ei a fost mereu comunicarea.

Chiar dacă acum,când Diana a atins majoratul,Maria simte o oarecare tristeţe pentru anii trecuţi  ai copilăriei şi ai adolescenţei,pentru că au fost unici,face eforturi să accepte că fata se maturizează,că îşi doreşte să fie independentă,să plece la studii în Statele Unite ale Americii.„Îmi va fi greu,dar orice s-ar întâmpla un lucru ştiu sigur:va rămâne mereu copilul meu drag”,mărturiseşte ea.

«Ştiu că voi avea mereu iubirea mamei»

În unele perechi mamă-fiică,fiecare este conştientă de iubirea şi de grija pe care le poartă una pentru cealaltă. Chiar dacă fata nu adoptă întotdeauna valorile mamei,în adolescenţă şi în anii imediat următori arată o mare admiraţie pentru ea şi-i devine complice.

O astfel de relaţie are cu mama ei Andreea Croitoru,una dintre cititoarele noastre din Craiova. Are 21 de ani şi nu de mult ne scria:„Sunt comori pe acest Pământ care fac viaţa să merite trăită,dar niciuna nu se compară cu zâmbetul mamei mele. Nici nu-mi pot imagina o zi fără ca măcar s-o aud. Orice s-ar întâmpla,ştiu că voi avea mereu dragostea ei”.

Sigur că mai apar şi nori în viaţa lor,pentru că nicio relaţie nu este perfectă,dar dezacordurile nu se ivesc din cauza unor probleme importante,de aceea dispar la fel de rapid cum au apărut.

Libertatea de alegere,regula de aur

Un alt secret ale unei relaţii mai bune mamă-fiică mi l-a spus Clementina Cojan din comuna Braniştea, judeţul Bistriţa-Năsăud:„I-am dat mereu libertate de alegere. Nu vreau să-mi impun părerile şi s-o «sufoc». Sigur că ne mai şi certăm,chiar 10-15 minute legate,dar nu mergem niciodată supărate la culcare. Dacă în viitor va avea familia ei,am s-o sfătuiesc şi am s-o vizitez numai la chemarea ei. Nu trebuie ca eu să-i fiu povară,ci confidentă,să cobor la cei 17 ani ai ei şi să-i dau răspunsuri pentru problemele ei,aşa cum mă pricep,deşi resimt diferenţele dintre generaţiile noastre.”

Cu toate că le despart numai 24 de ani,Clementina a înţeles că fata ei trăieşte alte vremuri. De pildă,dacă ea s-a căsătorit cu primul iubit,pentru că „aşa se cădea”,acum fetele trec mai multe relaţii amoroase până-şi aleg partenerul potrivit. „Eu n-am oprit-o niciodată să-şi facă prieteni. Am lăsat-o pe ea să vadă dacă merită să continue o relaţie sau nu. Faptul că eu n-am avut noroc în căsnicie a influenţat-o mult. De aceea,vrea mai întâi să aibă o carieră militară,apoi o căsnicie. Îmi place că ştie ce vrea şi am încredere în ea.”,mi-a povestit Clementina.

Şi încă un lucru:la finalul conversaţiei noastre,a ţinut să adauge că în ciuda faptului că fata nu obişnuieşte să-i spună că o iubeşte,aşa cum procedează orice adolescent,a mărturisit unei rude că ţine foarte mult la mama ei şi o apreciază pentru tot ce face pentru ea.

Mai multe