Misterele Mănăstirii Peştera Ialomiţei. În grotele din spatele ei, se spune că ar fi fost zărite ielele

Înălţându-se semeaţă sub stânca muntelui Bătrâna, mănăstirea Peştera Ialomiţei este una dintre cele mai spectaculoase mănăstiri din România. Odată ajuns aici, cu greu vei dori să te desprinzi din liniştea locului.

Ca un străjer neobosit de peste 500 de ani, Mănăstirea Peştera Ialomiţei păzeşte poarta de intrare în peştera cu acelaşi nume. De cum treci pragul, eşti vrăjit atât de ziduri stâncoase de piatră care stau să se prăvălească peste mica bisericuţă, cât şi de simplitatea şi curăţenia lăcaşului de cult.  

Se ştie că peşterile şi grotele erau căutate de către sihaştrii, care doreau să stea cât mai departe de lume şi să îşi ducă zilele în linişte şi rugăciune. Iar Munţii Făgăraş sunt înţesaţi de astfel de locuri, aşadar nu este de mirare că în secolul al XV-lea mai mulţi sihaştri au ales să trăiască aici. Peştera Ialomiţei era biserica lor, mai ales că în interiorul peşterii se afla o piatră, numită „Piatra Altarului‟, unde aceştia se rugau. Activitatea monastică din zonă i-a atras atenţia domnitorului Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău, care a ridicat în secolul al XVI-lea o mănăstire la intrarea în peşteră.

O istorie zbuciumată

Mistere şi minuni

Turist în inima muntelui

După ce treci de biserică, păşeşti în una dintre cele mai mari peşteri din România. Prima sală poartă numele celui care a ridicat ansamblul monahal, Mihnea Vodă şi are o înălţime de 25 de metri şi 115 metri lungime. Urmează apoi sălile Decebal, care are forma unui dom, şi Sfânta Maria, care îşi ia numele de la o stalagmită, care are asemănarea unei statui a Fecioarei Maria. Cea mai mare sală din peşteră este Sala Urşilor, care are 72 de metri lungime, 35 de metri lăţime şi 25 de metri înălţime. Numele sălii vine de la faptul că aici au fost găsite oseminte şi schelete de urşi. Se crede că această sală a fost unul dintre ultimele locuri unde au trăit urşii cavernelor, cu peste 10 mii de ani în urmă.

FOTO: Shutterstock