Familia Hoţopan  

George (31 de ani) şi Larisa (28 de ani) Hoţopan sunt împreună de 14 ani. Amândoi sunt din oraşul Ştei, judeţul Bihor, dar dragostea pentru munte i-a îndemnat să se mute la sat. După mai multe căutări, au ales Coleştiul, un colţ de rai străjuit de Munţii Bihorului la răsărit şi de Codru Moma spre apus. Aici s-au născut şi cei doi băieţi ai lor: Matei, în vârstă de 4 ani, şi Andrei, de 2 ani. ,,Oraşul Ştei, de unde suntem noi, este un orăşel micuţ, cu foarte puţine posibilităţi de dezvoltare. Aveam de ales, să mergem într-un oraş mare: Oradea, Cluj, Timişoara sau să ne mutăm într-un sat. Şi ne-am ascultat inima. Coleştiul l-am ales din întâmplare. Nu ştiam de sat, cu toate că este la 12 km de Ştei. Apăruse o casă de vânzare în sat şi am decis să o cumpărăm“.
 

Cum a apărut Muma Codrului

 

După ce s-au mutat în Coleşti, nefiind angajaţi, au trebuit să trăiască din ceva, aşa că au cumpărat două vaci şi au învăţat să facă brânză. Larisa a început să facă şi dulceţuri, pe care le vindea în zona turistică Arieşeni: ,,Ştiam că acolo vin mulţi turişti care îşi doresc să cumpere produse făcute în casă“, spune  ea.  Treptat,  tinerii  au  pus la  punct un proiect din care să aibă de câştigat atât ei, cât şi oamenii locului. Aşa a apărut  Muma Codrului, un loc unde turiştii pot afla ce înseamnă reînvierea tradiţiilor. George şi Larisa  valorifică  roadele câmpului, dar şi produsele de origine animală. Acestea  sunt frumos ambalate şi se distribuie la comandă. Tăieţei de casă, dulceaţă de măceşe, lapte şi unt de bivoliţă, pate de porc sunt doar câteva dintre acestea. De asemenea, este o gospodărie alcătuită din pensiune şi restaurant, al cărui meniu variază în funcţie de anotimp şi de resursele 100% naturale, oferite de săteni. Cert este că familia Hoţopan este un exemplu de tip „Aşa da! Se poate!“. ,,Muma Codrului s-a născut cu ajutorul mai multor oameni. În toţi  aceşti  ani,  ne-am zbătut  foarte  mult  să arătăm  tuturor  care este  potenţialul  zonei  şi  că  merită  să  se facă investiţii aici. Din păcate,  cea  mai  mare dezamăgire a fost lipsa de implicare din partea administraţiei publice locale“, au povestit tinerii. 

Adaptarea nu a fost uşoară

La început, pentru George şi Larisa, viaţa de la ţară nu semăna deloc cu cea din visele lor. ,,În primi 2-3 ani la Coleşti, a fost cea mai grea perioadă din viaţa noastră. Venind din oraş, eram învăţaţi să avem totul rapid, nu înţelegeam că dacă vreau să mănânc o roşie trebuie să aştept să se coacă. Aici, la sat, trebuie să înveţi să ai răbdare, să înveţi să asculţi şi, neapărat, trebuie să fii harnic. Nu ai nicio şansă să trăieşti la ţară dacă crezi că-i simplu“, spune George. Chiar şi oamenii satului i-au privit cu o oarecare mirare şi suspiciune. În prima fază erau chiar şocaţi, povesteşte tânărul: ,,Copiii lor au plecat din sat pentru o viaţă mai uşoară şi noi, doi tineri de 25 şi 22 de ani, am venit în sat. A fost o perioadă de vreo doi ani de zile în care a trebuit să le arătăm oamenilor că suntem ca şi ei şi nu avem intenţii rele. Acum, majoritatea se mândresc cu  ce  au  în  sat, se bucură când mai apare câte un articol în presă despre noi şi localitate. În prezent, Muma Codrului este o sursă de venit pentru câteva gospodării din sat“. 

Oaspeţii sunt consideraţi prieteni 

Deocamdată, familia îşi doreşte să le arate locuitorilor din zonă că şi ei pot dezvolta o mică afacere din tot ce le oferă natura. Cea mai mare bucurie a tânărului cuplu este când turişii le calcă pragul casei şi le spun că fac bine ceea ce fac şi să o ţină tot aşa. Nu le place să-i numească turişti, ci prieteni. Sunt convinşi că, după ce vor pleca, vor păstra legătura cu ei. ,,Omul vine la noi, iar noi îl primim ca pe un prieten. Poate servi masa alcătuită din ingrediente locale. Nu vei găsi niciodată la noi o carne cumpărată din hipermarket“, menţionează gospodarul.  

Un mediu excelent pentru creşterea copiilor  

Larisa spune că nu există un mediu mai potrivit de a-ţi creşte copiii decât satul. Ea consideră că aici băieţii ei îşi dezvoltă cel mai bine partea creativă. ,,Ne dorim  să  avem  copii  descurcăreţi  şi  inventivi, iar când vor creşte să nu execute tot ce li se spune, să facă diferenţa între bine şi rău şi să poată găsi soluţii singuri la problemele ce se vor ivi. În momentul de faţă, în oraşele mari sunt grădiniţe private care oferă contra cost activităţile pe care copiii noştri le fac natural zi de zi: se joacă cu animalele, construiesc tot felul de jucării din lemne şi pietre, se caţără prin copaci. Cred că asta este copilăria cea mai bună pentru ei“. 
 
Sfat pentru acele familii care vor să se mute la sat: ,,Trebuie să-ţi asculţi în primul rând inima, să laşi socotelile matematice deoparte. Cu siguranţă, dacă vrei mulţi bani nu îi vei găsi într-un sat care se depopulează, dar dacă vrei să te bucuri de viaţă şi de familie, atunci faci o alegere bună“. 
 
Sursă foto: Arhiva personală