Diferenţa de vârstă înseamnă program diferit

Cât sunt foarte mici,este bine ca pruncii să aibă parte de spaţiul lor,fiindcă un bebeluş se trezeşte mai des peste noapte şi-l deranjează din somn pe frăţiorul mai mare,care are somnul întreg toată noaptea. Nou-născutul are colici,e destul că nu doarme mămica,nu trebuie să se trezească şi surioara…

Vine însă vremea când programul de viaţă al copiilor li se apropie – vorbim de frăţiorii cu diferenţă între ei de maximum câţiva ani – când pentru relativ puţin timp (căci unul va merge la grădiniţă,iar mezinul va mai rămâne poate un pic pe-acasă sau unul la şcoală şi cel mic la grădiniţă) vor avea şansa unică de a-şi construi o lume a copilăriei împreună.

Depinde foarte mult de felul în care ştie părintele să ajute la realizarea unei legături emoţionale şi sentimentale între copiii lui. Din aceste motive,cât sunt micuţi,ar fi bine să fie cât mai mult împreună. În fond,statul mult unul cu celălalt îi ajută să se cunoască bine şi să construiască o relaţie temeinică pe care să poată conta ca fraţi toată viaţa. Şi la această vârstă punerea în camere separate pe criteriul sexului nu pare a fi cea mai bună opţiune,chiar dacă avem mai multe camere.

Părticica de intimitate

Când programul de viaţă al copiilor începe să difere,este de preferat să aibă fiecare camera proprie,să se simtă în largul lor,să aibă bucăţica de intimitate – toţi avem nevoie de ea la orice vârstă! – şi linişte pentru a-şi face temele. Cu toate astea,nu trebuie să ne simţim vinovaţi dacă nu deţinem o casă mare şi avem copii care îşi împart camera,fiindcă experienţa arată că nu de asta ţin rezultatele şi realizările din viaţa lor. Poţi să-i creşti într-un palat şi să ai surprize mai puţin plăcute din partea lor sau în „bojdeuca“ lui Creangă şi să devină adulţi responsabili şi valoroşi. În esenţă,pare că nu ar fi o chestiune de spaţiu,ci mai degrabă ţine de iubirea din familia respectivă.

La ce să fii atentă

1.      Învaţă-i să se organizeze! Să aibă sertarul,raftul şi spaţiul personal al fiecăruia pentru lucrurile sale. Stabileşte o perioadă în care fiecare dintre ei îşi face ordine şi ai grijă să nu-l încarci pe unul cu ceea ce ar trebui să facă celălalt! S-ar crea frustrare şi poate chiar mai mult de-atât. Pentru spaţiile comune,responsabilităţile sunt comune.

2. Dă-le puţină intimitate! Lasă-i fiecărui copil un timp al său în care încăperea să-i „aparţină” doar lui,cu condiţia ca celălalt să nu-l deranjeze.