Între 5-10% din pisici sunt aduse la medicul veterinar pentru probleme urinare. Cauza este, de cele mai multe ori, boala tractului urinar inferior, care include calculi renali sau alte afecţiuni ale vezicii urinare. Dacă pisica ta nu urinează uşor, poate fi vorba de un blocaj renal. Adresează-te imediat veterinarului, deoarece această stare poate deveni fatală în 24-48 de ore, dacă nu este tratată.

O boală care nu discriminează

Un blocaj urinar are loc atunci când există o obstrucţie la nivelul uretrei, canalul care transportă urina de la vezică la orificiul de eliminare a acesteia. Când apare un astfel de blocaj, golirea vezicii devine extrem de dificilă şi dureroasă sau chiar imposibilă. Obstrucţiile pot fi provocate de calculi urinari, dar şi de alte elemente: mucus, cristale urinare, cheaguri de sânge şi inflamaţii.

Felinele de orice rasă, de orice vârstă, fie motani, fie pisici pot face, la un moment dat, un blocaj renal. Totuşi, boala se manifestă foarte rar la pisicile sub un an jumate, iar la cele senioare, de peste 12 ani, blocajul urinar indică, de obicei, şi alte probleme de sănătate. De asemenea, motanii dezvoltă astfel de obstrucţii mai des, uretra fiind mai îngustă la ei, deoarece trece prin interiorul organului de reproducere.

Mieunatul la litieră, unul dintre semne

Blocajul renal poate fi parţial sau total, iar pisica îţi arată acest lucru prin semne care diferă în funcţie de gravitatea situaţiei. Primele simptome încep prin mersul des la litieră, unde mica ta felină încearcă, în zadar, să urineze, reuşind doar câteva picături. Uneori, aceste mici pete de urină sunt însoţite de sânge. Pisica poate asocia durerile ce însoţesc blocajul urinar cu litiera şi poate încerca să facă pipi pe lângă litieră sau în alte locuri din casă. Tot din cauza durerilor miaună mult mai des, mai ales în preajma litierei. Un alt simptom este lingerea zonei genitale mult mai des decât de obicei.

Odată ce blocajul devine complet, iar pisica nu mai poate elimina nici măcar o picătură de urină, semnele clinice devin tot mai intense. Acestea include vomă, pierderea apetitului, stare de letargie şi tendinţa de a se ascunde. Din acest moment, pisica mai poate supravieţui, în mari chinuri, maxim 48 de ore, dacă nu este tratată de medicul veterinar.

Ce se întâmplă la cabinetul veterinar

De cum ajunge în camera de tratament, pisica va fi sedată sau anesteziată pentru a i se goli vezica pe căi artificiale. Medicul veterinar va identifica cauza blocajului şi va stabili un tratament. Pisicii i se va introduce un cateter în uretră, pentru câteva zile, pentru a facilita eliminarea urinei pe perioada tratamentului. I se vor face teste de sânge şi urină pentru a stabili dacă există şi alte afecţiuni. De asemenea, va fi necesar să I se facă o radiografie sau ecografie abdominală pentru a identifica existenţa calculilor renali. După externare, pisica mai poate avea probleme cu urinarea timp de câteva zile, din cauza stresului. De asemenea, boala poate recidiva, deci trebuie monitorizată după tratament.

Schimbarea dietei şi alte măsuri de prevenire

Pentru a preveni boala sau recidivarea acesteia, trebuie luate câteva măsuri simple. În primul rând, trebuie convinsă pisica să bea mai multă apă. Poţi face asta amplasând mai multe castronaşe cu apă prin casă. Ai grijă ca apa să fie proaspătă şi să nu conţină clor.

Mâncarea pentru pisici din supermarketuri este mai ieftină, însă nu şi de bună calitate, atât cea umedă, cât şi cea uscată conţinând multe chimicale. În timp, şi excesul de proteine poate duce la un blocaj renal, deci produse precum salamul, parizerul şi, în general, hrana pentru oameni trebuie evitate din dieta zilnică a pisicii. Abundenţa de anumite minerale, în special calciu, fosfor şi magneziu, din anumite alimente pentru pisici poate cauza formarea de cristale în urină, care uneori sunt transformate în calculi urinari. Medicul veterinar poate recomanda o dietă alimentară adecvată.

Trebuie evitaţi şi factorii de stres, deoarece pisicile îl pot interioriza, afectându-şi astfel tractul urinar. Stresul poate fi cauzat de diverşi factori, cum ar fi conflictele cu alte animale sau lipsa locurilor unde să se ascundă.

Clorul este un alt motiv al apariţiei blocajului renal, iar pisicile înghit mult clor când se ling pe lăbuţe, după ce s-au plimbat pe gresia tocmai spălată de tine cu un produs pe bază de clor. Este recomandat, deci, să schimbi produsele pentru curăţenie, folosindu-le pe cele fără clor, care sunt la fel de eficiente, dar mai sănătoase pentru mica ta felină.